Catania arrubbata di lu Prituri Verre nta l'èbbica rumana

Verri fu mannatu ntâ Sicilia comu ProPritori l’annu di Roma 681 (73 a.C.). Pi tri anni afflissi l’Ìsula cu li sò rapini. Ciciruni, sommu uraturi latinu, ca l’accusò, sarvau cu li sò scritti, na mimoria di li fatti ca foru assai virgugnusi pi lu stissu pòpulu rumanu, ca lu lassò fari.

Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Verri.


Fatti cancia

Appena misi pedi a Catania, citati ricca, anesta e abbunnanti, Verri mannò sùbbutu a chiamari Proagora Dionisiaco, ca era lu capu di la cità, e ci ordinò apirtamenti di arricògghiri tuttu l’argentu ca c’era nta la cità e di purtariccillu a iddu.

Di comu s’apprisintò stu novu Propituri, ca ancora mancu avìa dittu “ba”, a Proagora Dionisiaco ci si sturcò lu mussu e, appena potti, di cursa, jìu a lu Sinatu pi cuntàrici di ss’òrdini c’avìa ricivutu.

"Abbissati semu …" dìssiru li sinatura, ca canuscìanu già di fama ssu grannìssimu latru e omu tintu: stu nubbilìssimu rumanu, havìa già furriatu àutri cità siciliani e d’unn’era passatu havìa lassatu ciàuru; e a Roma nuddu mussiava!

"Pi ccamora lassàmulu fari !" si dìssiru ntra d’iddi li sinatura, ma, appoi successi na cosa accussì gnòbbili e misiràbbili ca lu stissu Ciciruni non potti fari a menu di scrivillu ntà nu cuntu.

Dissi Ciciruni cancia

"C’era a Catania nu tempiu antichìssimu e riliggiusìssimu di Cerere, unni la Dia vinìa vinirata comu a Roma e comu a quasi nta tuttu lu munnu; d’intra ssu tempiu, c’era ammucciata na stàtua antichìssima, ca l’òmini nun l’havìanu mai vista, pirchì iddu era sirvutu di sacirdutissi sulu fìmmini e vìrgini.
Cô calari dâ notti, li servi di lu prituri s’arrubbaru la stàtua di la Dia. Lu jornu dopu, li sacirdutissi di lu tempiu, dinunziaru lu furtu a li maggistrati. Lu Prituri, nunca, cummossu pi l’atrucità di stu furtu, pi alluntanari li suspetti supra a d’iddu stissu, ci dissi a nu sò cunfidenti di truvari na pirsuna disposta a fingìrisi l’auturi e, doppu, ca vinissi macari cunnannata.
La cosa, però, non jìu comu avìa pinsatu lu Pritori Verre: mentri ca iddu era partutu, accussì comu s’avìa pinzatu di fari, si fici lu nomu di nu servu ca vinni accusatu e arristatu e foru prisintati testimoni fàusi. Lu Sinatu nteru di Catania giudicò lu fattu secunnu li liggi. Si chiamaru li sacirditissi e, ntô sicretu , d’intra la curia, s’interrugaru pi sapiri comu era successu lu fattu e secunnu d’iddi di cui suspittàvanu pi ssu latruciniu. Li sacirdutissi dìssuru ca ntornu a lu tempiu, dda notti, nun si vìtturu àutri ca li servi di lu Prituri.
La tistimunianza di chissi, resi chiaru comu si pòtturu svòlgiri li fatti e lu cunzigghiu lassò lìbbiru lu fàusu accusatu."


  Storia dâ Sicilia  
pristoria | èbbica finicia | èbbica greca | èbbica rumana | èbbica vànnala | èbbica gòtica | èbbica bizzantina | èbbica àrabba | èbbica nurmanna | èbbica sveva
èbbica angiuina | èbbica aragunisa | èbbica spagnola | èbbica piemuntisa | èbbica burbònica | èbbica cuntimpurània