Cullina di Sant’Ippòlitu (Caltaggiruni)

Ntô tirritoriu di Caltaggiruni, lu scùrriri dô ciumi Margi furmau ntê sèculi, nta nu tirrenu fattu tuttu di petra gissusa, na vaddi ricca di viggitazzioni; ntê sò cianchi, misi una 'n facci a l'àutra ci sunnu dui arturi: chidda di Sant'Ippòlitu e chidda dâ Muntagna, ca foru frinquintati di l'omu pi sèculi e, prubbabbirmenti, na vota foru cullicati ntra d'iddi (prima ca lu ciumi ci scavassi nu vadduni). Ci sunnu studiusi ca pènzanu ca li tombi a grutticedda, scavati ntê pareti dâ Montagna, eranu di l'abbitanti di lu nzidiamentu attruvatu ntâ cullina di Sant'Ippòlitu.

La cullina fu esplurata nta l’Ottucentu dê cuntatini dû locu ca attruvaru selci 'n granni quantitati e frammenti di ciràmica di etati pristòrica. Ssu situ vinni appoi scavatu 'n manera sistimàtica ntô 1928 di l'archiòlugu Paulu Orsi ca ntâ cima dâ cullina attruvau tracci di l’asistenza di dui villaggi capannìculi ca risalèvanu uno ô pirìudu neulìticu e l’àutru a l’etati dû rami, tra lu V e lu III millenniu a.C..
La cullina uspitau àutri gruppi d'omini macari ntê pirìudi cchiù avanti, ntâ prima etati dû ferru (tra lu X e IX sèculu a.C.), e ancora ortri, nzinu ô pirìudu unni, secunnu nutizî ca ni vènunu dê grechi, arrivaru li Grechi di la Matripatria, zoè ntô VIII e VII sèculu a.C.

Lu situ è di tutti canusciutu ntâ littiratura archiòloggica pi la "ciràmica di Sant'Ippòlitu" cullucàbbili tra l'urtima fasi dû Eneolìticu e lu principiu di l'età dû bronzu, zoè ammeri la fini dô III e lu nnizziu dô II millenniu a.C.
Li ciràmichi di Sant'Ippòlitu sunnu carattirizzati di linii scuri ca si stagghianu cu alicanza sùpira nu funnu russu cupu o chiaru e , vista la sumigghianza di stili, pari ca dèsuru urìggini a lu stili dâ ciràmica di Castellucciu ca fu fatta, dopu chista di Sant'Ippòlitu, pi 500 anni, dô 2200 ô 1400 a.C.. Si parra addirittura di stili di Sant'Ippòlitu comu "proto castelluccianu". Dê furmi, certi voti strani, si penza ca ci foru cullicamenti cu li cuntimpuranî civirtati eggee e anatòlichi.

Villaggiu e necròpuli d'età neulìtica cancia

Vinni attruvatu ntô vasciu tirrazzamentu ntê pinnici urientali dâ cullina. Di iddu aristàvanu picca tracci: funni di capanni, resti di fuculara, pizzudda di ciràmica carattirizzata di mutivi sèmprici e resti di nnustria litica pirtinenti a asci e punti di frecci.
Vinni attruvata macari na nicròpuli custituita di na vintina di tombi di tipu "a fornu" , scavati nta lu vadduni 'n facci a l’abbitatu, nta l'àutru latu dô ciumi ca tuccava la tirrazza unni èranu misi li capanni.

Villaggiu di l’età dû rami cancia

Lu villaggiu capannìculu risalenti a l’età dû rami, vinni scupertu ntâ cima dû colli e era cchiù granni di chiddu attruvatu ntâ parti cchiù vascia di età neulìtica; si penza ca sicuramenti arristau attivu nzinu a la prima età dû ferru.
La accussidditta facies di S. Ippòlitu, isulata propiu nta sta lucalità dô granni archiòlogu Luiggi Bernabò Brea, ndividua cchiù giniralmenti la cultura di sta fasi, datàbbili dô 2000 ô 1800 a. C. ca, carattirizzata di ntenzi rapporti cu li civiltà eggeu-anatòlichi.

Siti archiològgichi dâ Sicilia
 

Adranon (Adranu)  • Akragas (Girgenti) • Akrai (Palazzolu Acrèidi) • Akrillai • Antichità di Catania • Casmeni • Castellucciu • Catacummi di Sarausa • Cava d'Ispica • Cefalù • Centuripe • Culli Maduri • Cullina di Sant’Ippòlitu • Eloru • Eraclea Minoa • Imera • Kamarina  • Marsala • Megara Hyblaea • Morgantina • Mozzia • Munti Adranuni • Notu Antica • Pantalica • Parcu Archiòloggicu dâ Neapolis • Sammuca Zabut. • Seggesta • Silinunti • Thapsos • Ustica • Villa Rumana dû Casali (Chiazza) • Villa Rumana di Castruriali • Villa rumana dû Tellaru • Voscu Littòriu-Ampòriu arcàicu-Gela