Lu lacu di Lintini è nu lacuSicilia.

Lu lacu di Lintini

Lu lacu s'attrova ntâ Pruvincia di Sarausa quasi ô cunfini dâ Pruvincia di Catania e si stenni ntô tirritoriu dô cumuni di Lintini. Lu sò bacinu s'attrova nta na cava naturali ammenzu a l'ùrtimi pinnenzi dê Munti Ibblei, appressu a la Chiana di Catania.

Cunta na liggenna ca Erculi, mentri cci purtava a la Dia Cereri la peddi dô liuni Nimeu, s'annamurau dô postu e fici spuntari un lacu ca pigghiau lu nomi sò. Sutta l' Àrabbi lu lacu vinni canciatu a bbiveri e allivamentu dô pisci. Versu lu XIII seculu li Timplari l'usàvunu comu riserva di caccia e di pisca. Ntô 1510, lu lacu passò di pruprità dâ famigghia Santapau, appoi passò ê principi di Butera, e a l'ùrtimu a la famigghia Trabia. La principali risorsa dô lacu fù la pisca, ntornu a lu lacu si praticava macari la caccia e si curtivava a cannedda.

Datu ca cc'era sempri la malaria, accuminciannu dâ fini dô XIX seculu, accuminciaru li pruggetti ppâ bunìfica; versu ô 1930 lu lacu vinni prusciucatu. Lu travagghiu addurau quarchi trent'anni. Scumparìu accussì lu lacu di Lintini e ccu iddu macati tutta la flora e la fauna ca crisceva raugghiusa.

A la fini dô 1970, si pinzàu a ricustruiri lu lacu comu sirbatòiu di iacqua ppê campagni e ppi la nnùstria. Cu li finanziamenti dâ Cascia dô Menziornu si custruìu nà nvasatura cchiù nica ma cchiù funnali ppi capìrici 127 miliuna di metri cubbi di iacqua ccù un sistema ppi fàrila circulari cchê pompi accussì non s'arristagnava. Doppu tantu tempu e tanti pulèmichi, picchì c'èranu na para ca vulèvunu inchìrilu ccù l'acqua dô Simetu, lu lacu alleggiu alleggiu si inchìu e addivintau na mpurtanti oasi naturali ppì l'habitat di l'aceddi micratori .

Comu si ci arriva cancia

Di la stazzioni di Lintini vutari a manu dritta e caminati ntâ dirizzioni di la Strata Pruvinciali 67 ppi Vassavoia.

Lu lacu si pò vìdiri dô trenu vinennu di Catania tra li stazzioni di Lintini Diramazzioni e Lintini e macari quannu si và versu Cartaggiruni, prima dâ stazzioni di Palaunìa.