Lu palatinu era, ntâ corti carulincia, nu cavaleri assai valurusu ca funcìa macari di guida dû reghi.

Ntâ littiratura cavallirisca, lu palatinu è ognidunu dî dùdici cavaleri scigghiuti di Carlu Magnu comu guardia dû corpu pirsunali.

Ntâ littiratura siciliana cancia

Di Don Chisciotti e Sanciu Panza di Giuvanni Meli[1]:

L'Eroi a na bestenmia di sta sorti,
"Ah! indignu dissi, di purtari lanza
a un miu paru tantu arditu e forti,
chi nun cc'è paru paladinu 'n Franza!

Li palatini sunnu pirsunaggi di l'epopea mediuevali chi tradizziunalmenti cunta la lotta tra li cristiani e li mussurmani. Li pirsunaggi cchiù canusciuti sunnu senza dubbiu chiddi di Orlannu e di Rinardu. Sunnu rapprisintati puru nti l'òpira dî pupi. La parola veni du latinu e, pi primi, palatini erunu chiddi c'accumpagnavanu Carlu Magnu quannu girava lu so regno.

Carlu Magnu cancia

 

Re dâ Francia e difinsuri dù cristanèsimu contru a l'àrabbi. Iddu e lu capu dû sò asèrcitu valurusu e nta ogni campu di battagghia, junci vittòria supra a vittòria. Lu sò asèrcitu veni cunziddiratu lu cchiù forti di tutti, àbbili e mbattìbbili, grazzi a la prisenza di li Palatini di Francia, ca nasceru pròpiu pi vuluntati di Carlu Magnu.

Lu sò regnu durau assai e nta ssu tempu, ntê terri cunquistati, diffunìu la fidi 'n Cristu. Fu nu Re nòbbili, giustu e ginirusu, macari ca, nta quarchi uccasioni, s'addimustrau tanticchia dèbbuli e, vulennu, macari ngènuu.

Murìu a lu ottucentuvintisetti e lassau a sò figghiu Aluiggi lu regnu e chistu cuntinuau li gesta dû patri.





Orlandu cancia

E' lu primu Palatinu di Francia e ginirali 'n campu di l'asèrciti francisi e rumani; è figghiu di Miloni, Conti di D'Anglanti e di Berta, soru di Carlu Magnu; è cucinu di Rinardu , Bramanti e di Astolfu. La sò spata è la "durlindana".

Berta, soru dû Re Carlu, si nni fuji cu Miloni, duca di D'Anglanti e a sta nutizzia lu Re, siddiatu forti, fa n'edittu bannennu dû regnu soru e cugnatu. Nasci Orlandu ca già di picciriddu ammustra signali di granni curaggiu, ammazzannu ntô voscu sarpenti e ursi.
Ntantu Carlu Magnu, ncurunatu mpiraturi, mentri si nni torna a casa, 'n Francia, passa dû paisi unni s'avìanu arifuggiati Berta e Miloni e ddocu, avènnuni sintutu già parrari, ncontra a sò niputi Orlandu. Re Carlu ripigghia la sà caminata pâ Francia, purtànnusi d'appressu Orlandu e sò matri (Miloni avìa già murutu pri manu dû saracinu Altomonti).

La prima prudizza unni Orlandu ammustra d'èssiri nu granni guerrieru è quannu ammazza cô vastuni lu putenti saracinu Altomonti (assassinu di sò patri Miloni) e si pigghia li sò armi.
Fà appoi tanti àutri mprisi, ammustrannu curaggiu e valuri, meritannu, pri chissu, d'èssiri aricanusciutu comu primu Palatinu di Francia.

Oralandu, ora ca è granni, si marita cu Aldabedda e cu chista campa tranquillu pri quarchi annu, ma, appoi, un jornu, a la corti di Francia, s'apprisenta na picciotta bedda e un cavaleri, accumpagnati di quattru gicanti cu l'ali. Pri sta picciotta accussì bedda, ca havi pri nomu Angelica, tutti li palatini pèrdunu la testa, nnamurati; Orlandu, non currispunnutu d'idda, ortri a la testa, perdi macari la raggiuni.

Astolfu, cucinu e amicu di Orlandu, pi òridini di Diu, cavarcannu l'Ippògridu, nu cavaddu alatu, arvola supra la luna p'aripigghiaru la raggiuni di Orlandu; chistu, turnatu sanu di menti, si jetta, senza cchiù nenti taliari, ammenzu a li battagghi contru a li nfideli pri fari triunfari la fidi 'n Cristu. Appoi, nu tintu jornu, attrova la morti nta la sò ùrtima battàgghia, fatta sempri sutta a li nzegni di Diu, contru a li saracini, nta na lucalità dâ Spagna, saputa sèntiri Roncisvalle; apprima di mòriri sona l'Olifanti, un cornu ca servi pâ chiamata di l'ùrtimu succorsu.

Rinardu cancia

File:Pupi catanesi.jpg

E' lu secunnu Palatinu di Francia e è lu cucinu di Orlandu; figghiù dû Duca Amoni, frati di Miloni, e di Biatrici, figghia dû Duca Namu; havi na soru ca si chiama Bradamanti, maritata cu Ruggieru; sò muggheri si chiama Clarici; la sò spata e la Frusberta.

Rinardu già di carusiddu duna la prova dû sò curaggiu: nu jornu, mentri và cu la matri a lu mircatu, veni avvicinatu di na vecchia ca ci duna n'armatura cumpreta e n'elmu e ci dici: «Ti vogghiu diri, figghiu, ca l'armaura e l'èlimu sunnu ncantati ! Accura ca, si tò matri nun hà statu fideli a sò maritu e ti metti st'armatura e st'èlimu, tu mori.» Rinardu senza nuddu scantu, si metti l'armatura e l'elmu , sicuru ca sò matri è na fìmmina anesta. Allura, la vecchia, ci fà fari un giuramentu: iddu havi a minnicari l'unuri di sò matri, c'avìa statu nfangatu dû vili Gimanu.

Passa lu tempu e Rinardu, o ciancu dî Palatini, lutta ntê battagghi contru a li saracini; nuddu lu canusci e nuddu sapi cu è; iddu, comu a nu sèmprici surdatu, cummati pri Diu e pri lu Re. Ma lu curaggiu e lu valuri ammustratu ntô campu di battagghia veni purtatu a l'arìcchia di Carlu Mpiraturi ca lu manna a chiamari e ci spia cui iddu è, picchì pû Re nun è pussìbbili ca nu surdatu comu egghiè pò aviri n'ànimu accussì nòbbili e ntrèppitu. Rinardu, allura, s'apprisenta e ci rivela la sò nascitura, ma a na cunnizzioni: apprima di diri lu sò nomu, voli di lu Re lu primessu di sfidari a duellu Gimanu di Bajona, ca, ngiustamenti, urtraggiau lu nomu di sò matri !.Lu primmessu veni accurdatu. Rinardu chiama a disfida Gimanu e l'ammazza.
Rinardu, pò caràttiri ca havi, non s'hà tiratu mai arredi a li disfiti e mancu a l'avvinturi: na vota ammazzau lu trimentu gicanti Atlanti e si pigghiau tutti li sò armamenti e la spata Frusberta ; n'àutra vota assicutau e vincìu a lu cavaddu ncantatu di nomu Bajardu e addivintau lu sò patruni; ancora, na vota àutra, nzemi a lu sò amicu e cumpagnu Florindu, allibbirtau chiossai di trenta fìmmini priggiuneri dû gicanti Brunamunti.
Lu prodi Rinardu porta a tèrmini tanti mprisi timirari, comu a chidda d'ammazzari lu turrìbbili Mambrinu e tràsiri 'n pussessu di lu sò elmu ncantatu; vìnciri e firiri a morti la valurusa saracina Rovenza ca, pô sò valuri e macari pô sò mantellu ncantatu, avìa vinciutu a tutti li palatini.

Quannu Angelica s'apprisenta nti la corti di Francia, Rinardu, comu a tutti li Palatini, veni pigghiatu di la smània d'amuri e, p'amuri d'idda, arriva macari a fari nu duellu cu sò cucinu Orlandu. Ma assai sunnu li nnamuramenti ca havi Rinardu pri tanti fìmmini, comu a chiddu pri la bedda Liandra e appoi pri Bellisarta, figghia dû re di Nàpuli, ca havi 'n coddu l'occhi di Re Carlu ca la voli pri spusa: pri ssu namuramentu, Rinaldu e tutta la sò famigghia è mannatu fora dâ Francia, asiliatu. Dopu tanti piniamenti Rinardu torna 'n Francia e addumanna pirdunu ô Re e chistu ci lu duna.

Rinardu arritorna ô ciancu dî Palatini di Francia nzinu a la battagghia di Roncisvalle, unni mori sò cucinu Orlandu pri curpa dû tradituri Ganu di Magonza. Rinardu addinunzia ô Re lu tradituri ca veni cunnannatu a èssiri squartariatu. Appoi Rinardu si leva l'àbbiti dû Palatinu e si metti chiddi dû cummentu e nuddu ni sapi cchiù nenti (forsi aresta doccu nzinu a la sò morti).

Rifirimenti cancia

  1. Meli, Giuvanni (2002) Don Chisciotti and Sanciu Panza, traduciutu di Gaetanu Cipolla, Legas (edizzioni bilinguali: sicilianu e ngrisi)