Storia dû Vèspiru

Semu ntâ Pasqua dû 1282. 'N Palermu lu pòpulu avìa statu a li funzioni riliggiosi dâ simana Santa. Cui avìa dèbbiti cû fiscu e cui era cumprumessu cû cuvernu, avìa nisciutu di unni s'avìa ammucciatu e, ammiscatu ammenzu â fudda, avìa trasutu intra li crèsii, pinzannu ca ntâ casa dû Signuri avìssi attruvatu nu sicuru asilu, ca lu tirannu avissi arispittatu. Accuddì non fu: li birri angiùini li jèvanu attruvannu intra a li crèsii e li purtàvanu fora malamenti e appoi, ncatinati, pigghiati a corpa, nzurtati, li purtàvanu carzarati pi èssiri turturati. Mai ntâ so' storia lu pòpulu palirmitanu avìa avutu tanta pacènzia. Carlu avìa livatu a li citatini la pussibbilitati di purtari la spata e, sapennu quantu la so' razza era udiata, suspittava ca, mmeci di spati, chissi avìssiru 'n coddu, ammucciati, li cuteddi; pri chissu l'angiùini, ammiscati mmenzu â fudda, ièvanu nti chistu e chiddu, e macari ntê fìmmini, scaminannu ntê robbi e ntô pettu.

Lu luni di Pasqua cancia

 
La crèsia di Santu Spìritu a Palermu
 
Lu Vèspiru sicilianu nta na stampa (Franciscu Hayezby 1846).

Lu lunidìa doppu Pasqua cc'era pô pòpulu l'usanza di iri ô vèspiru ntâ crèsia di Santu Spìritu, fora li mura dâ cità, pirchì la liggenna riliggiosa voli ca quannu vinni fabbricatu lu santuàriu ci foru ddocu miràculi straurdinarî. Nnâ campagna dû circunnàriu dû santuàriu, ntra l'erva, cumitivi mpruvvisàvanu fistini e, ntâ l'òria dâ primavera ca vinìa, si ntricciàvanu rilazzioni amurusi e trattativi di matrimonî. Vìnniru surdati e birri franzisi a rumpiri la tranquillitati di dda festa, e cu atti spavardi, affinnèvanu li virtù e la risirvatizza dî fìmmini maritati e schetti; e senza nuddu cuntegnu si mìsiru a scaminari 'n coddu a òmini e fìmmini, suspittannu ca muggheri e figghi tinìssiru cuteddi pê mariti e patri. Na gintilìssima donna, di beddu e nòbbili aspettu, si nni ieva passijannu ntâ campagna ô ciancu dû so' spusu; la vitti nu surdatu ca ci misi li manu ntô pettu e ntra la vistina; chista, pi tantu urtraggiu, svinìu, mentri ca lu maritu la tinìa ntra li vrazza; dâ fudda nesci nu scanusciutu ca ci duna na cutiddata murtali a lu surdatu e dici forti cu raggia: "Mora, mora!"
"Mora, mora!" arrispunni n'àutru, e appoi n'autru ancora e tanti e tanti, nzinu ca addivèntanu milli li vuci ca nèsciunu dî petti; pugnali, cuteddi, vastuna, petri e tutti l'armi ca si ponnu attruvari; sònanu tutti nzemi li campani dâ crèsia. "Mora, a morti li Franzisi !" e ntâ chiazza mancu nu franzisi aresta vivu. Sti vuci, st'accisioni si spànnunu prestu ntà campagna cchiù vicina e appoi arrassu e appoi ntâ cità; tutti li campani sònanu e non si senti àutru ca na vuci sula "Mora, mora! Morti a li Franzisi". Li franzisi mòrunu ntê strati, ntê casi, supra li tetti, unni su' ammucciati, ntê cummenti, ntê crèsii: cui pò, ammazza nu franzisi. Nenti li po' sarvari. La ràggia dû pòpulu non talìa nenti e nuddu: non talìa siddu è màsculu o siddu è fìmmina, siddu è granni o picciriddu, non talìa siddu è curpèvuli o nnuccenti; abbasta ca sunnu francisi, ca tartàgghianu dda lingua: ognidunu di li scanusciuti ca s'ancontra pri la strata, havi a diri la palora "cìciri" e cui la prununza "sìsiri" veni ammazzattu senza nudda pietati. "Morti a li tartagghiuni !". La straggi cuntìnua tutta la notti e lu jornu doppu ntâ cità, ntê terri vicini, ntê cuntrati cchiù ammucciati, nzinu a spannìrisi pri tutta la "vaddi di Mazzara". Nta stu primu summuvimentu pupulari, vènunu fatti a pizzudda chiossai di 2.000 franzisi; li corpi massacrati lassati ntê strati pri jorna e jorna e appoi vurricati no pri pietati, ma pô fetu ca mpista l'ària.
Cunigghiuni è la prima a iri appressu e fari comu a li palirmitani, e appoi l'àutri terri cchiù pupulati, e appoi la rivuluzzioni si spanni pri tutta la Sicilia.

« Palermu hà firmatu tutti cosi
Pri dàricci l'assartu a li Farnzisi.
E lu Franzisi cu la sò putenza
'N Sicilia facìa malacrianza:
Lu pani nni livava di la menza,
Franzisi si vidìanu a ogni stanza;
Iddi fidannu nni la sò putenza
E nui, mischini, sutta la sò lanza;
Nta n'ura fu distrutta dda simenza,[1]
fu pri tunnina salata la Franza  »
(Anònimu palirmitanu)

La rivuluzzioni si spanni pri tutta la Sicilia cancia

Cci fu cungiura ? Fu cungiura dî Baruni ? Fu nu summuvimentu spuntàniu dû pòpulu doppu 17 anni di anghirìi, viulenzi, stupri e sangu nnucenti cu barbarìa ittatu ?
Dici la tradizzioni ca nta ddi jorna s'attruvàvanu a Palermu Giuvanni di Procida e li baruni cungiurati Palmieri Abbati, Alaimu di Lintini, Gualtieri di Cartaggiruni e àutri a stuzzicari lu pòpulu contr'a li franzisi; e forsi ca avìa statu macari fissatu lu jornu dû ribbellamentu.
Veru o no, sicura è na cosa: senza l'ànimi dispunuti e priparati, nun s'avìssiru avuti l'effetti ca s'àppiru e accussì diffunnuti pi tutta l'ìsula.

Stu ducumentu è n'astrattu di nu ducumentu scrittu ntô 1290 ca cunta la ribbillioni dâ Sicilia dû 1282 (Vespri siciliani) ca fu urdinata e fatta fari di Giuvanni da Procida contra a lu rè Carlu I d'Angiò:
"Quistu esti lu Rebellamentu di Sichilia lu quali hordinau effichi fari Misser iohanni di prochita contra lu re Carlu. [...] Incalzaru la briga contra li francishi et livaru a rimuri e fforo a li armi li franchischi cum li palermitani et li homini a rimuri di petri e di armi gridandu "moranu li franchischi et intraru in la chitati cum grandi rimuri et foru per li plazi et quanti francischi trouavanu tutti li auchidianu infra quilli rimuri lu capitanu chi era tandu per lu Re Carlu."

[2]

Cunigghiuni, Murriali, Carini, Termini e àutri terri ntô stissu jornu di Palermu imitaru a chista ntâ l'ammazzatina dî franzisi, e doppu ca èranu morti l'appinneru nta l'àrvuli pri èssiri taliati di tutti. Lu jornu appressu fici lu stissu Cefalù, Pulizzi e àutri cità dû cuntornu.

A Trapani Riccardu Abbati fu lu primu ca spincìu lu pòpulu â vinnitta pi na nova tassa ca vulìa mèttiri lu Cuvirnaturi franzisi Nugarettu; ntô stissu jornu a Marsala Birrardu di Ferru, chî so' parenti, niscìu a manu armata ntâ chiazza e assartau lu Cuvirnaturi Burdaccu mentri ca chistu facìa mèttiri nu bannu ca tutti li citatini purtàssiru a l' Eràriu rìggiu l'oru e l'argentu: dû Cuvirnaturi e di li soi birri vinni fatta na carnificina. Mazzara e li terri a idda vicini, fìciru lu stissu.

Ntô terzu jornu s'arribbiddau Girgenti pri causanza di la viulenza fatta dî franzisi a l'unuri di na figghia di Simuni Musca, nòbbili e putenti citatinu. Macari Licata s'aribbiddau, pirchì li franzisi avìanu livatu la robba a Arbertu Galati e, quannu chistu addumannau justizzia, l'ammazzaru. A Naru ô quartu jornu foru ammazzati 6.000 franzisi pri vinnicàrisi di l'anghirìi patuti.

Ntô stissu jornu a Castrugiuvanni succidìa ca, avennu lu Cuvirnaturi Luiggi Mompilier chiamatu comu tistimoni la muggheri di Giuvanni di Turrella, na vota avuta ntra li manu si la tinni la notti; quannu lu maritu di chista chî so' figghi jenu a ricramàrila cci fu nijata e annunca Giuvanni Turrella nun ci vitti cchiù di l'occhi e cu tri cutiddati firìu a morti lu Cuvirnaturi. Chistu fu lu signali dâ rivuluzzioni. "Mòrinu, mòrinu li Dracuni !" e foru ammazzati tutti li franzisi, e lu Cuvirnaturi, ca nun avìa ancora murutu, vinni appinnutu pô coddu nti na finestra dû so' palazzu.

A Chiazza, Perottu di Cartaggiruni nisciìu cu 200 òmini armati e ivu a la casa dû Cuvirnaturi, ca, ntantu, si nn'avìa fujutu; ncuntràtulu ca fujeva ancora, l'ammazzò câ spata.

A Cartaggiruni vinni fatta minnitta di 225 franzisi ca, doppu aammazzati, foru appinnuti tutti nti na longa travi. A Minìu dî franzisi nun arristau mancu la simenza, avènnusi lu pòpulu minnicatu dû Rittori franzisi Ludulfu, ca ogni simana si facìa purtari na vèrgini pri passari tempu.

A Lintini, cincu jorna doppu dâ rivuluzzioni di Palermu, Giuvanni di Lamìa, nubbilìssimu cavaleri, avennu la passata simana fattu uppusizzioni a l'òrdini dû Cuvirnaturi Papiriu Comitini di pigghiari di l'Eràriu dâ Cumnunitati quattrumila ducati, vinìa fattu priggiuneru; mentri ca passava ntra la fudda, chistu rimpruvirava lu pòpulu ca lassava accuddì trattari malamenti cui l'addifinneva, lu pòpulu, cummossu, pigghiau a pitrati lu Cuvirnaturi, appoi pigghiau l'armi e non foru massacrati sulu li franzisi c'attruvaru ntâ cità, ma macari chiddi ca scapparu, pri sarvàrisi, a Pantalica e Sciurtinu.

A Sarausa, lu Cuvirnaturi Cliomini de Remis fici mintiri li manu 'n coddu a la muggheri di Perrellu di Modica, granni cavaleri, câ scaciuni di taliari siddu avissi ammucciati armi e oru, ca avìanu stati pruibbiti; quannu lu sappi lu maritu, currìu ntâ chiazza cu centu òmini armati e, abbanniannu "Ammazza, ammazza", fici a pizzudda Cliomini e tutti l'aùtri franzisi. La straggi cuntinuau a Morica, a Scìchili e a Sciurtinu.

A Catania di quanti franzisi c'èranu 'n cità, non si nni sarvaru ca dui: lu Cuvirnaturi Michilettu Gatta e lu so' servu, ca fujeru apprima a Taurmina e di ddocu a Missina.

Nzumma, non èppiru nuddu postu unni putìrisi arifuggiari; sulu nta quarchi casteddu ca s'addifinneva bonu, unu dî quali fu chiddu di Spirlinga ca potti scurpiri appoi 'n capu a la sò porta lu muttu: "Quod Siculis placuit sola Spirlinga negavit" (Zoccu cci piacìa a li Siciliani, sulu Spirlinga lu nijàu).

Li parramenti dâ Sicilia lìbbira cancia

 

Lu 3 di aprili 1282 vinni aduttata la bannera giallu-russa, cu lu trisceli (o trinacria) ntô menzu (addivintata la bannera ufficiali dâ Riggiuni Autònuma di Sicilia ntô jinnaru2000 ).

Li culura, rapprisèntanu li citati di Palermu (giallu) e Curliuni (russu), ca foru li primi dui citati a funnari na cunfidirazzioni contra l'Angiò.
Ntâ bannera vinni scrivuta macari la palora "Antudo", ca voli significari
«ANimus TUus DOminus» e ca veni a diri «Lu curaggiu è lu tò sulu signuri» (e no li francisi, intra lu cuntestu stòricu).

A Palermu, la stissa sira dû 30 Marzu, finuta ca s'avìa fattu minnitta di tanti urtraggi, a capu dû pòpulu vinni misu Ruggieru Mastràncilu, cavaleri e citatinu arispittatu pri la granni riputazzini c'avìa, valurusu nti l'armi e saggiu assai ntô cunsigghiari. Ô sonu dî trummi e dî tammuri, vinni graputu l'anticu cunfaloni palirmitanu, cu l'aquila d'oru 'n campu russu, e pri sùbbitu vinni dicritata la cascata di la dinastìa Angiuina e ristaurata la Ripùbbrica1254.
Li primi maggistrati pri la nova Ripùbbrica foru: Ruggieru Mastràncilu, Enricu Barresi e Niculosu di Ortilevu, cô tìtulu di cavaleri; Nicculò Ebdemona fu capitanu dû pòpulu; Giacumu Simonidi fu baiulu; Tummasu Grillu, Simuni Farrasiu e Bonamicu Garzetta foru fatti jùdici; Bartulottu di Militi, Pierottu di Cartaggiruni, Luca Guidaifu, Riccardu Fimetta comu cunsiggheri.[3]

Doppu Palermu, macari Cunigghiuni ristaurò la Ripùbbrica dû 1254 e, forsi, macari iddu câ stissa furma dû cumuni di Palermu. Ntra chisti dui cumuni fu fatta la prima "Lega di li Cumuni siciliani": iddi facìanu sulenni prumissa d'aiutu di l'una e di l'àutra banna d'addifènniri la libbirtati cu l'armi e chî dinari; si prumittìanu franchiggi e nenti dazzî e gabbeddi ê citatini di l'unu ntô tirritòriu di l'àutru; pri finiri, Palermu prumittìa di dàricci n'aiutu a Cunigghiuni pri sdirrubbari lu casteddu di Calatamauru, ca era troppu forti.
N'àutru tantu fìciru àutri cumuni di la vaddi di Mazzara;[4]e mannaru a Palermu sìnnichi e diputati pri mèttiri a dispusizzioni sordi e difinsuri; unni, aricugghiuti a ginirali Parramentu e abbanniannu forti, s'addichiaràvanu di vuliri apprima mòriri, e no di turnari ô sirvizzu di li franzisi !

Ruggieru Mastràncilu, allura, si misi unni tutti lu putìanu vidiri e parrau cu vuci forti:
[5] «Haiu sintutu palori forti e tirrìbbili sacramenti, o citatini, ma nuddu penza ô doppu; comu siddu stu sangu ca si ittò, vulissi diri ca la vittòria è cosa fatta e no pruvucazzioni e lotta longa, murtali! [...] Ddà, 'n cuntinenti, a li franzisi cci abbrùcia e vòlunu minnicàrisi; intra a na para di jorna l'avemu n'àutra vota ccà ! [...] Citatini, capitani dî pòpuli, iu penzu ca s'hannu a mannari missaggi a tutti l'àutri terri pri juncìrisi cu nuàutri; cu l'armi, cu la vilucitati, s'hà dari aiutu a li dèbbuli, s'hà cumminciri a cui havi dubbî, s'hannu a cummattiri l'arruganti [...] Spartèmuni nta tri squatri e curremu pri l'ìsula tutta. S'hà fari nu Parramentu ginirali ca discurri li cunsigghi, ca junci li vuluntati e fà li dicreti pri l'òrdini pùbbricu; Palermu non havi sònnira di dumìniu, ma và circannu la libbirtà pri tutti; e pri Palermu sulu l'unuri d'èssiri stata la prima a lu ribbillamentu ! »

[6]«Amuinni, curremu !» cci arrispunnìu lu pòpulu cu na vuci sula: e prestu prestu s'aricuggheru l'armati, si pigghiaru li cavaddi e sùbbitu nisceru dî porti di Palermu tri squatri. Na squatra ivu pri Cifalù; n'àutra pri Calatafimi; la terza currìu pô d'intra di l'ìsula, ammeri Castrugiuvanni; e tutti tri li squatri spanneru 'n tutti li paisi la rivuluzzioni, e a tutti li banni chista triunfau quasi senza nudda risistenza.

Missina cancia

 

Lu Maistusu tèmpiu di Cristu Re, vinni fabbricatu ntô stissu postu unni c'era na vota lu "Casteddu di Matagrifoni". Lu tèmpiu fu vulutu di l'Arcivìscuvu Àncilu Pàinu, pruggittatu di Giuvan Battista Milani e custruitu dû ng. Franciscu Barbaro ntô 1937. E' tistimoni di l'eruìsimu d'assai missinisi ca mòrsiru ntê guerri pâ glòria dâ Patria. Ntâ cripta c'è lu Sacràriu ê Caduti.

Pri cumpritàrisi la rivuluzzioni nta tutta l'Ìsula, mancava Missina sula. Ccà avìanu l'angiuini assai siguaci ntra la nobbirtati. Erbertu D'Orleans, Vicàriu dâ cità, saputu dû "ribbellamentu" di Palermu, pri sùbbitu si raffurzau cu surdateschi straneri; appoi mannau na squatra di navi missinisi e amarfitani, cumannati di Riccardu Risu, nòbbili missinisi, di jiri a Palermu e bluccàricci lu portu. Quannu li navi s'apprisintaru a Palermu, ô cunfaloni angiuinu misu nti ssi navi, li palirmitani arrispunneru mintènnucci ntê mura dâ cità nn'àutri dui cunfaloni: chiddu di Palermu cu l'aquila e chiddu di Missina câ cruci janca.
Ntantu a Missina, lu pòpulu smaniava contr'a lu straneru e contr'a la nobbirtati missinisa, ca, mmeci di juncìrisi cu l'àutri citati, sparti caminava ô ciancu dî franzisi. S'avianu mannati balistreri missinisi pi tèniri Taurmina carma, sutta a ssa minazza; appoi, non cuntenti, foru mannati 90 cavaddi e cavaleri pruvinzali. Ma tuttu chistu nun cci abbastau: a Taurmina si pigghiaru l'armi, li balistreri foru massacrati, àutri, fujutisinni a Scaletta, foru pigghiati e fatti priggiuneri. Nzumma, la bannera di l'angiuini vinni abbattuta e chiddi c'arristaru vivi, si nni turnaru di cursa a Missina.
A Missina lu Vicàriu, suspittannu ca nun si stàvanu priparannu cosi boni, chî so' surdati, s'avìa chiurutu ntô casteddu di Matagrifoni.

Semu a lu 28 di aprili, nu pupulanu, Bartulumeu Maniscalcu, aricogghi na picca d'àutri pupulani e a l'abbanniata "Morti a li franzisi ! Morti a cui li voli !" duna lu cumannu pâ rivuluzzioni. Veni calatu lu cunfaloni di l'angiuini e isatu chiddu dâ citati !
Morti nun ci nni foru assai, pirchì li franzisi s'avìanu ammucciatu ntô casteddu, ma ddi picca ca jèvanu furiannu, e s'ancuntraru chî rivuluzziunari, foru ammazzati unn'è ca s'attruvaru.

Vinuta la sira, lu pupulanu Maniscalcu cci metti lu puteri ntê manu dî nòbbili Baldovinu Mussoni e Matteu Baldovinu de Risu (macari ca nzinu ô jornu prima chissi avìanu caminatu ô ciancu dî franzisi); a la matina, lu parramentu dâ citati veni chiamatu a l'adunanza e veni prucramata la Ripùbbrica.
Lu jornu appressu, li navi mannati cu Riccurdu Risu a bluccàricci lu portu di Palermu foru cumannati di turnari arredi e n'àutra vota mannati a Palermu pri jùnciri, a sta vota, lu cumuni di Missina a la Lega di li Cumuni Siciliani.

Sta granni rivuluzzioni dû Vèspiru Sicilianu, principiata a Palermu lu 30 di Marzu 1282, appi la fini a Missina, intra lu misi d'Aprili dû stissu annu; mòrsiru chiossai di 4.000 franzisi e, nta nu misi, la Sicilia (lu pòpulu senza nuddu àutru aiutu), minnicannu 17 anni di turturi, s'arrusbigghiau e si livau di ncoddu li surprusi di nu putenti munarca dû tempu, ca, aiutatu di l'armi dû spìritu dâ Chiesa, avìa suttamittuta l'Italia e facìa attrimari l'Urienti.

Carlu I d'Angiò cancia

 
Carlu I d'Angiò.
Carlu, quannu seppi ca 'n Palermu e nti quasi tutta la Sicilia cci avìa statu ddu gran ribbillamentu, di unn'era, ivu di cursa a Nàpuli pri sèntiri, no la cunferma di zoccu avìa avvinutu, ma li dittagghi dâ straggi dî soi. Jennu avanti e arredi pâ càmmira dâ reggia, cci giurau di fari trimenda minnitta cô ferru e cô focu e di fàrini di la Sicilia nu scogghiu nudu e disèrticu. E accuminciau la pirsicuzzioni dî mircanti siciliani ca s'attruvàvanu a Nàpuli e ca s'àppiru ammucciari e fuirisinni pri tinìrisi arassu di l'occhi e di li manu d'iddu.[7]

Mentri ca Carlu priparava na spidizzioni pâ Sicilia, mintennu nzemi forzi di terra e di mari p'abbiariccilli ncoddu a la mìsira Sicilia, cci purtaru la nutizzia ca macari Missina s'avìa aribbillatu e ca nti l'Ìsula nun s'attruvava cchiui nu franzisi, mancu a circàrilu cû lantirninu. Allura, a Carlu, ci pàrsiru picca li forzi c'avìa a dispusizzioni e cci n'addumannau, e l'appi, ô Re dâ Franza, ô Papa, a li cità guelfi di la Tuscana e di la Lummardìa, a Genuva e Vinezzia: a Catuna s'aricugghìu n'asèrcitu furmatu di 15 mila cavaddi, 60 mila fanti, 150 navi di guerra e n'àutri 200 navi di trasportu. Tanti genti e tanti armi nti ddi tèmpura non si nn'avìanu aricugghiuti mai, mancu pri na Cruciata!

Tutti ssi priparativi jeru avanti pri tuttu lu misi d'Aprili e nti ssu tempu di Missina si putìanu sèntiri li sona dî trummi e si putìanu vidiri li lampi ca facìanu li spati e li curazzi ô suli.

Macari ntâ Sicilia si travagghiava pri urganizzàrisi a la difinziva; a Missina si tinni allura lu parramentu di la "Lega dî Cumuni Siciliani" ca urdinau: fussi mannatu a Missina acqua di vìviri e manciari c'abbastassi pri dui anni e fùssiru raffurzati l'arceri e li balistreri; si mannàssiru òmini e navi cu ottu capitani a vàrdia di Catania, d'Austa, di Sarausa, di Milazzu, di Patti e di Cifalù; si facissi, nzumma, tuttu p'arisìstiri a ddu sforzu di menza cristianitati ca Re Carlu avìa cuncintratu contru a la Sicilia. Lu primu attaccu dû nimicu era d'aspittarisillu a Missina e li missinisi si priparàvanu a la difinziva pri mari e pri terra: la campagna arredi a la cità vinni appariggiata e schianata, foru schiantati li vigni, sdirubbati li casi di campagna e li ligna e lu matiriali di chisti fu mpijatu p'abbissari e rènniri cchiù forti li mura dâ cità; vìnniru fabbricati màchini, si pripararu armi. A mari, la trasuta dû portu vinni chiuruta cu travi galliggianti e catini; foru tinuti pronti li navi di guerra e fu priparatu lu focu grecu, prontu pri èssiri ittatu contra a li navi nimichi.[8]

A lu 2 di giugnu quaranti navi angiuini foru mannati pri Missina e chista ci nni mannau trenta a lu ncontru; chiddi, supprinnuti ca la mìsira Sicilia ammustrava li denti, si nni turnaru arredi pri Scilla. Vidennu Carlu ca l'ossu di Missina era duru di manciari e chista dû mari non si putìa pigghiari cu facilitati, ci vinni la pinzata dassartari Milazzu e di terra iri pri Missina.
A lu 24 di giugnu, cu sissanta navi, chiossai di milli fanti e cincucentu cavaleri e cavaddi sbarcaru a Milazzu. Cui potti cùrriri currìu p'appunìrisi; ma chiddu non fu nu cummattimentu, fu nu macellu dî nostri; e ni mòrsiru chiossai di milli, sparti di chiddi ca foru fatti priggiuneri.

Balduvinu Mussone, capitanu dû pòpulu di Missina, c'avìa cunnuciutu malamenti la risistenza di Milazzu, vinni dipunutu e ô so' postu fu misu Alaimu di Lentini, ca era unu di cchiù putenti baruni di Sicilia, uramai vecchiu d'etati, ma spertu assai d'armi e di guerra.

Missina assidiata cancia

Doppu la vittoria avuta a Milazzu, Carlu mpijau n'àutru misi a fari priparativi pri la guerra; avìa giuratu ca tutti li siciliani avìanu a èssiri stirminati. Nti stu misi li missinisi n'apprufittaru, priparànnusi iddi macari a la difisa. Alaimu di Lintini pigghiau la nòmina di Capitanu dû pòpulu e urdinò li difisi pri rènniri la cità cchiù difinnìbbili a l'assarti, è urganizzò li citatini pri stari forti e schirati a l'urdinanzi dû cumannu. A lu 25 di giugnettu quanti cchiù navi e milizzî Re Carlu avìa rinisciutu d'aricògghiri, parteru di Catuna e iddu stissu si mbarcò supra a na navi miravigghiusamenti di pùrpura parata, ca parìa muvìrisi a la cunquista dû munnu. Pinzava d'aripètiri n'àutra vota "Milazzu", attirannu li citatini arassu dâ cità, sbarcannu a quattru migghia di chista e facennu ruini ntâ campagna: lu pòpulu missinisi buggheva p'arrispùnniri a la disfita, ma Alaimu lu trattinìu.

A lu 6 di austu, a l'agghiurnata, Carlu apparìggia la sò' màchina di guerra a cìrculu, dû chianu, dû munti, 'n òrdini, cu màchini e urdigni nfiniti; tutti splinnenti nti l'armaturi cavàrcanu li schieri dî baruni; Carlu spinci li soi a "no sulu a cummàttiri", ma cci abbannìa "di fari nu granni macellu". Ntô stissu tempu li navi armati, cu n'òria a favuri, su' dintra lu golfu lanzati avanti pri mmèstiri la bucca dû portu. . Ma lu portu, Alaimu, l'avìa rinfurzatu assai dintra, e avìa stinnutu fora tràppuli murtali. Dintra a la catina, ntô portu missinini c'èranu schirati quattòrdici galèi cu n'equipàggiu giuvani e valurusu; ntô menzu àutri sei navi, càrichi di màngani e àutri cuncegni; mentri fora dâ catina, c'èranu misi, ammucciati a picca palmi sutta lu pilu di l'acqua, granni riti ca avìanu rùmpiri lu muvimentu di li navigghi nimichi ca si mpigghiàvanu a iddi; ntâ riva c'era macari nu furtinu e, dintra a chistu, li cummattenti cchiù firoci, cu armi assai boni e tanti àutri urdigni murtali. E ccà principiau la sciarra.
Ivu la granni navi supra lu furtinu e si mpigghiau ntê riti: cu petri e filecci e quantu àutru avìanu pê manu li Missinisi la timpistaru, cci jittaru ncoddu spizzuni nfucati, strazzaru li veli. La navi, pirò, tinìa lu stissu la battàgghia, ma quannu spirdìu lu ventu a favuri, cô scafu sfasciatu e li veli strazzati, l'òmini soi ristaru cunfusi e scantati; la granni navi allura s'arritirau e cu idda rincularu tutti l'àutri navi di li franzisi.

Siddu dû mari lu purìculu avìa statu accussì bonu alluntanatu, l'attinzioni vinni allura nnirizzata a l'attaccu pri terra, unni li franzisi avìanu scatinatu lu granni assartu; facennu sbàttiri li "gatti" contra li mura pri gràpiri nu purtusu; appujannu scali supra li mura, mentri migghira di filecci dâ fantirìa mmistèvanu li Missinisi supra a li vastiuni. Ma chisti pri nenti scantati, arrisicannu la vita ogni vota ca s'affacciàvanu, ittàvanu petri, mazzacani, ogghiu e pici bugghenti, e cû focu grecu addumàvanu li scali facennu cascari jusu a li Franzisi.
Arrivati a stu puntu, la risurtanza di la furiusa battaghia non si sapìa cchiui a cui jeva cuntrària e a cui bona; fora e dintra la cità, la fùria di l'assarti e la risistenza a la difisa, avìanu sfasciatu tuttu. Sutta a li mura, c'èranu muntagni di scali e màchini d'assèdiu distruggiuti e muntagni di morti di ccà banna e di ddà banna ê mura, o òmini firuti e lamintèvuli ntô cunturcimentu di la morti. Ma li pèrditi di li Franzisi èranu assai assai, pirchì chisti avìanu stati mannati ô macellu, mentri ca chiddi dî missinisi èranu cchiù picca, pâ pusizzioni cchiù megghiu c'avìanu nti la battagghia. [9]

Li fìmmini di Missina cancia

Lu crunista Giuvanni Villani, ntô cuntari li fatti di Missina, accussì scrivìu:
«....Stette lo re con sua oste intorno a Messina da due mesi, e dando la sua gente alcuna battaglia dalla parte ove non era murata, i Messinesi colle loro donne, le migliori della terra, e co' i loro figlioli piccioli e grandi, subitamente in tre dì faccino il detto muro e ripararono francamente gli assalti dei Franceschi …»[10]

«Lìbbiri muremu sutta a chisti santi mura, ma mai cchiui comu li schiavi piecati a li Franzisi !»
Accussì cci giuraru li missinisi e cu sti palori nti l'arma affruntaru l'assartu di li guirreri franzisi; cu quali curaggiu e forza risistìa Missina a l'assèdiu e a la fami, cùntanu tutti li stòrichi dittagghiatamenti: li cchiù nòbbili matruni, nzemi a li fìmmini pupulani, vigghiaru a la difisa dû muru, sustinìanu lu travagghiu di l'òmini cu cunforti e aiuti, traspurtàvanu cu iddi matiriali pi la isata dû mura, c'avìa statu pi na parti sdirubbatu; e nti tri jorna chistu fu isatu, d'avanti a l'occhi di li nimichi, anzi cuntrastati d'iddi ca cci dàvanu ogni mpidimentu; ma appoi, ammirati, pupularizzaru lu cuntinenti chî versi sarvati di Malaspini e di Villani: [11]


«...Deh com'egli è gran pietate

Delle donne di Messina,

Veggendole scapigliate

portar pietre e calcina.

Iddio gli dea briga e travaglio

A chi Messina vuol guastare…»






Annutazzioni e rifirenni cancia

  1. (Annutazzioni:La distruzzioni dâ simenza franzisi nti n'ura sula, è n'asaggirazzioni dû pueta. Nun currispunni a la viritati la liggenna ca cunta ca tutti li franzisi foru distruggiuti nti na sula jurnata. La rivuluzzioni dû Vèspiru spirdìu intra lu misi d'Aprili a Missina)
  2. (Annutazzioni:Non nn'arrivaru nutizzi asatti di zoccu succidìu nti chista o nti chidda banna dâ Sicilia. Vèni cuntata ccà zoccu scriveru li scritturi, Magnus e àutri auturi, tutti appassiunati e attenti a riggistrari fatti e anèdduti di storia pupulari)
  3. (Annutazzioni:Chissu si sapi grazzi a lu stòricu Bartulumeu di Neocastru e macari a li firmi misi supra a nu trattatu d'allianza fatta di Palermu cû cumuni di Cunigghiuni a lu 3 di aprili di l'annu 1282)
  4. (Rifirenna: funti Malaspina)
  5. (Rifirenna: Stu discursu fu rifiritu di Malaspina e Micheli Amari lu ripigghiau e traducìu 'n talianu ntô so' libbru "Storia della guerra del Vespro siciliano" )
  6. (Funti:Micheli Amari - "Storia della guerra del Vespro siciliano" )
  7. (Funti:Giuvanni Villani - Nuova Cronica, libro tredecimo)
  8. (Funti:Micheli Amari - "Storia della guerra del Vespro siciliano" )
  9. (Funti:Micheli Amari - "Storia della guerra del Vespro siciliano" - Libbiramenti traspurtata pi li parti cchiù ntirissanti e traduciuta dû talianu pâ Wikipedia siciliana.)
  10. (Funti:Giuvanni Villani - Di li "Crònichi siciliani" - Sta crònaca veni lassata accuddì, 'n lingua di comu fu scrivuta, pri non canciàrini l'urigginalità e la biddizza di lu scrittu)
  11. (Funti:Giacchetto Malaspini, e.212: Giovanni Villani, lib.VII,c.67)