Utenti:Michiluzzu Scalisi/Surraca

Surraca cancia


Inta la funética la surraca, (di latinu "hiatus", surraca) esti nu finóminu linguísticu ca si furma cu lu spártiri tra dui síddabbi dui vucali (o megghiu: dui vucóiti) ca masinnó facíssiru parti di la mísima síddabba.

Cu "surraca" inta la grammática siciliana si cumprénninu dui finómina littra littra distinti.

Pi prima, si cunzíddira pi tradizziuni surraca l'incontru di dui vucali "forti" /ɛ, a, ɔ/, cu l'accentu incapu la prima vucali; pi sicunna, si cunzíddira surraca l'incontru di dui vucali "forti" cu l'accentu incapu la sicunna, o videmma l'incontru di na vucali forti cu una lacca, la quali paró porta l'accentu.

Ogni lista avi di li límiti dati a l'accuminzagghia: sparti chisti, nun tutti li pussibbilitati d'incontru sunnu difatti ahhiati inta la lingua siciliana.


La prima rucchiata capi li nisci ca arricípinu l'accentu o incapu la prima vucali, o incapu ní l'una ní l'autra.


La sicunna rucchiata capi li nisci ca arricípinu l'accentu incapu la sicunna vucali.