Brìscula

(Rinnirizzata di Briscula)

La brìscula è un jocu di carti assai diffusu nta l'Italia. Si pò jucari 'n 2, 'n 4 (2 coppî di jucatura) o 'n 5 jucatura.

Rèuli cancia

Si joca cu un mazzu di 40 carti spartuti nta 4 semi (coppi, dinari o oru, vastuna o mazzi, spati) di 10 carti ognunu. Nnô jocu a 4, li jucatura di ogniduna coppia s'assèttanu ntô tàulu unu 'n facci a l'àutru.

Ogni carta havi lu sò valuri, l'asi vàlinu ùnnici punti, li tri deci, li re quattru, li scecchi tri e li fìmmini dui, tutti l'àutri carti nun vàlinu nenti e si chiàmanu lisci, la forza di na carta è 'n basi a lu sò valuri e chiddi ca nun vàlinu nenti sù urdinati 'n basi â grannizza.

A lu niziu dû jòcu si firria na carta, e lu semi di dda carta è la brìscula, appoi si dùnanu tri carti l'unu, l'àutri si pòsanu ntô tàulu e s'accumencia a jucari, ogni giru ognidunu dî jucatura tira na carta, e vinci, o la brìscula cchiù ganta, o, siddu nun ci sù brìsculi, la carta cchiù ganta dû stissu semi dâ prima ca fu trata, â fini dû giru chiddu ca pigghiau tutti li carti pigghia na carta di chiddi ca ci sù 'n capu lu tàulu e appressu a iddu tutti l'àutri jucatura a secùnnu di comu è lu giru, e appoi si riparti nzinu a quannu nun finìscinu li carti, â fini vinci lu jucaturi o la squatra ca fa armenu sissantunu punti, 'n capu a centuvinti.

Pòpulu o briscula n cincu cancia

Articulu principali: briscula n cincu

Quannu si joca a cincu mmeci sta varianti si chiama pòpulu. Li règuli sù li stessi, ma nni stu casu li carti si dùnanu tutti sùbbitu, e prima d'accuminciari tutti li jucatura dichiàranu si chiàmanu o no, e si chiàmanu a quantu spèranu d'arrivari, chiddu ca dici cchiossai cumanna lu jocu e dicidi quali semi fa di brìscula.

Duppu si chiama na carta e lu jucaturi c'havi dda carta addiventa direttamenti lu cumpagnu di chiddu ca chiamau, parò lu cumpagnu nun si scopri e arresta ammucciatu nzinu a quannu nun nesci sta carta, l'àutri tri jucatura, fannu lu pòpulu, â fini dâ partita si cùntanu li punti, e siddu chiddu ca chiamau cchiù lu cumpagnu agghiunciunu la cifra addichiarata a lu nizziu vinceru iddi, s'annunca vincìu lu pòpulu.

'N basi a cu vinci appoi si dùnanu li punti, cchiù o menu 2 a chiddu ca chiamau, cchiù o menu unu a lu cumpagnu e cchiù o menu unu a li cumpunenti dû pòpulu.

Lu jocu dâ brìscula ntâ littiratura sicilana cancia

BRISCULA 'N CUMPAGNI
(di Centona di Ninu Martogliu)


– Parrati, don Caloriu, comu siti?

– Bonu, vui siti bonu? – Sentu diri:
càrrichi, o 'nnunca brisculi, 'nn'aviti?
– Zoccu vuliti, a vostru piaciri.


– 'Na briscula vistuta. – Chi diciti?
– Briscula! Quanti voti l'haju a diri?
– È grossa... – Non fa nenti, favuriti...
– E si non vi vulissi favuriri?...


– Càrricu, mancu? Cca c'è 'n sei di spati!...
– E chi schifiu è, di 'sta manera?
Don Peppi Nnappa, d'accussì jucati?


– Misseri e sceccu ccu tutta 'a tistera,
comu vi l'haju a diri, a vastunati,
ca mancu haju sali di salera?


(Ntâ brìscula siciliana 'n cumpagni, lu jocu è cchiossai chî palori e cû studiu di l'avvirsarî ca chî carti: li cumpagni c'un linguaggiu fiuratu e cu astùzii di palori e di signali, si capìsciunu ntra d'iddi, ma, ntô stissu tempu, hann'a èssiri bravi a fàricci capiri a l'avvirsari tutt'â riversa dû jocu ca hannu ntê manu. È nu jocu di scartri.)