Tarantinu (dialettu di Tàrantu)

(Rinnirizzata di Dialettu di Tàrantu)
Cercamu persune de lu Salentu ntirissate a scrìvire artìcule, crande o pìccule, 'n salentinu per lu nosthru pruscettu nciclupèdicu Wikipedia. Putete scrìvire quiddhru ca vulete (per esempiu l'artìcule subbra le cumune salentine). Ma per favure, lasciate una thraduzione de le parole diffìcile e ndicàte la pruvenienza de la parlata salentina usata. Nun mporta se sete leccisu, brindisinu, o tarandinu, sempre salentinu sete! Crazie.

Lu tarantinu havi la particularitati d'èssiri n'idioma cumunali: è parratu a Tàrantu e dintorni.

Dissimilazzioni e assimilazzioni cancia

La dissimilazzioni è un finòminu pi lu quali dui sona, attruvannu a strittu cuntattu, tènninu a diffirinziàrisi:

  • latinu: cultellus - tarantinu: curtíedde ("curteddu" o "cuteddu").

L'assimilazzioni s'havi quannu la cunzunanti nizziali di na palora si muta ntâ cunzunanti dâ secunna sìllabba dâ palora stissa, 'n sèquitu a n'anticipazzioni di l'articulazzioni funètica di st'ùrtima:

  • latinu: juscellum - tarantinu sciuscijlle (tipu di minestra).

Giminazzioni cancia

Na particularitati ca sàuta sùbbitu a l'occhiu di cu pi la prima vota s'attrova a lèggiri un testo n dialettu tarantinu, è lu finòminu dâ giminazzioni, o cchiù simplicimenti radduppiamentu nizziali o sintàtticu. Chistu è un finòminu di fonusintassi, ossìa, a càusa dâ pèrdita dâ cunzunanti finali d'arcuni monusìllabbi (assimilazzioni fonosintàttica), la cunzunanti nizziali dâ palora ca sequi ven raffurzata.

Li principali monusìllabbi ca dùnanu locu â giminazzioni sunnu:

  • a: a (pripusizzioni);
  • e: e (cungiunzioni);
  • cu: cu (sia comu cungiunzioni, sia comu pripusizzioni);
  • addà: ddà (avverbiu);
  • aqquà: ccà (avverbiu);
  • ogne: ogni (aggittivu ndifinitu);
  • cchiù: chiù (aggittivu e avverbiu);
  • pe': pi (pripusizzioni);
  • : è (verbu èssiri);
  • : sei (verbu èssiri);
  • so': sù (sunnu, verbu èssiri);
  • 'mbrà: tra (pripusizzioni);
  • tré': tri (nummirali).

Lu radduppiamentu nizziali è ndispinzàbbili ntâ lingua orali pi capiri lu significatu dâ frasi:

  • he fatte bbuène [hai fattu bonu];
  • è ffatto bbuène [è fattu bonu].

Comu si vidi di l'asempiu, lu raffurzamentu dâ f si rivela funnamintali pi lu senzu di l'affirmazzioni. Eccu àutri asempi:

  • 'a máne [la manu] - a mmáne [a manu];
  • de pètre [di petra] - cu ppètre [cu petra];
  • 'a cáse [la casa] - a ccáse [a casa].

Grammàtica cancia

La grammàtica tarantina è arquantu diversa di chidda di lu talianu standard. Idda prisenta assai custrutti di caràttiri tipicamenti grecu e latinu.

Morfoluggìa cancia

Artìculi e sustantivi cancia

Lu dialettu tarantinu hà dui gèniri, maschili e fimminili. Avennu la tirminazzioni 'n -e muta, lu gèniri dî palori è ricanuscìbbili sulamenti tràmiti l'artìculu, ca 'n tarantinu è 'u, 'a, le pi lu ditirminativu, e 'nu, 'na pi lu'ndirtirminativu.

Siddu lu sustantivu ca sequi l'artìculu accumenza cu na vucali, chistu s'apòstrufa, a menu ca chiddu nun havi na cunzunanti nizziali pricidentimenti caduta:

  • l'acchiále [l'acchiali];
  • l'ome [l'omu];
  • 'n'àrvule [n'àrvulu];
  • le uáje [li guai];
  • 'u uéve [lu voi];
  • 'a uagnèdde [la picciotta].

Plurali e fimminili cancia

La furmazzioni dû plurali è assai cumplessa. Pi tanti sustantivi e aggittivi chistu nun asisti, ossìa arrèstanu nun variati:

  • 'u libbre [lu libbru] - le libbre [li libbra];
  • l'àrvule [l'àrvulu] - l'àrvule [l'àrvuli].

Arcuni agghiùncinu lu suffissu -ere (chistu asisti ntô sicilianu chî plurali 'n "-ira" o "-ura":

  • a cáse [la casa] - le càsere [li casi];

Àutri càncianu la vucali timàtica (chistu asisisti ntô sicilianu cintrali):

  • 'a fogghie [la fogghia] - le fuègghie [li fogghi];
  • 'u chiangóne [lu macignu] - le chiangúne [li macigni].

Àutri ancora tutti li dui:

  • 'u pertúse [lu pirtusu] - le pertòsere [li pirtusa];
  • 'u paìse [lu paisi] - le pajèsere [li paisi].

'N ùrtimu ci sunnu li plurali nun rigulari:

  • l'anijdde [l'aneddu] - l'anèddere [l'aneddi];
  • 'u figghie [lu figghiu] - le fíle [li figghi],

o sustantivi cu duppia furmazzioni:

  • 'a mulèdde [lu pumu] - le mulìdde o le mulèddere [li puma].

La furmazzioni dû fimminili sequi li stissi règuli. Arcuni sustantivi e aggittivi arrèstanu nun variati:

  • bèdde [beddu] - bèdde [bedda].

Àutri càncianu lu dittongu 'n o (chistu asisisti ntô sicilianu):

  • luènghe [longu] - longhe [longa].

Prunoma cancia

Li prunoma dimustrativi sunnu:

  • quiste [chistu];
  • quèste [chista];
  • chiste [chisti].
  • quidde, chidde [chiddu];
  • quèdde [chdda];
  • quèdde [chiddi];

Cchiù usati ntô parlatu sunnu li formi accurzati: 'stu, 'sta, 'ste (comu ntô sicilianu ntô quali s'ùsanu li formi "stu", "sta", e "sti").

Li prunoma pirsunali sunnu:

pirsuna suggettu àtunu tònicu riflissivu
1a singulari ije me méje me
2a singulari tune te téje te
3a singulari maschili jidde le jidde se
3a singulari fimminili jèdde le jidde se
1a plurali nuje ne nuje ne
2a plurali vuje ve vuje ve
3a plurali ndistintu lóre le lóre se
mpirsunali se -- -- se

Siddu la forma dativa dû prunomu suggettu è siquita d'un prunomu uggettu, a diffirenza d lu talianu, la forma dativa s'ometti lassannu postu sulu pi lu prunomu uggettu:

  • 'u diche cchiù ttarde [lu diciu cchiù tardi].

Vulennu si pò spicificari lu suggettu midianti l'agghiunta d'un prunomu pirsunali:

  • 'a jidde 'u diche cchiù ttarde [a iddu lu diciu cchiù tardi].

Pi la "forma di curtisìa", lu tarantinu adòpira la forma allucutiva ca, comu avvinìa a Roma, dà dû tu a tutti ndistintamenti. Siddu propiu si voli esprimi rispettu ntê riguardi dû nterlucuturi, s'agghiunci l'aggittivu ussegnorije (comu la forma siciliana "vossignurìa" o "vossìa"), lassannu pirò sempri lu verbu â secunna pirsuna singulari:

  • d'addò avíne ussegnorije? [D'unni veni vossignurìa?].

Quannu lu prunomu riflissivu dâ prima pirsuna plurali è siquitu di prunomu oggettu ('n talianu rinnutu cu ce) e s'attrova â forma nigativa, chistu diveni no'nge 'n dialettu tarantinu:

  • nu' no'nge ne sciáme [ni nni jamu].

Li prunoma rilativi sunnu:

  • ci, ce [cu];
  • ca [comu lu sicilianu "ca", zoè: lu quali, la quali, li quali, li quali, di cui, a cui].

P'aesempiu:

  • ci sì tu'? [cu sì tu?];
  • 'a cristiáne c'hagghie vìste ajére [la cristiana c'hagghiu vistu ajeri];
  • le libbre ca m'hé parláte [li libbra ca m'hai parlatu].

Aggittivi cancia

L' aggittivi pussissivi sunnu:

pirsuna maschili singulari fimminili singulari plurali ndistintu forma enclìtica
1a singulari mije méje mije -me
2a singulari tuje, tuve toje, tove tuje, tuve -te
3a singulari suje, suve soje, sove suje, suve -se
1a plurali nuèstre nostre nuèstre -
2a plurali vuèstre vostre vuèstre -
3a plurali lòre lòre lòre -se

'N dialettu tarantinu l'aggittivu pussissivu va sempri postu doppu lu nomu a lu quali si rifirisci (comu ntô calabbrisi centru-miridiunali):

  • 'a màchene méje [la màchina mia].

Àutra carattirìstica di stu dialettu è macari la forma enclìtica dû pussissivu tràmiti suffissi, ca pirò è limitata sulamente a li pirsuni:

  • attàneme [pàtri-ma];
  • màmete [màtri-ma];
  • sòrese [sòru-sa],

e via di sèquitu.

Pripusizzioni cancia

Li pripusizzioni sìmprici sunnu:

  • de [di];
  • a [a];
  • da [di];
  • jndre ('nde) [ntra, nta];
  • cu [cu];
  • suse [susu, supra];
  • pe' [pi];
  • 'mbrà [ntra, tra].

Ponnu fari macari di pripusizzioni:

  • sutte [sutta];
  • abbàsce [abbasciu].

Li pripusizzioni articulati sunnu:

  'u 'a le
de d'u d'â de le
a a'u (ô) a' a lle
da d'ô d'â da le
jndre jndr'ô jndr'â jndre le, jndr'a lle
cu c'u cu 'a cu lle
suse sus'ô sus'a suse le
pe' p'u p'a pe' lle

Ca e Cu

Ca (lat. quia) pò aviri valuri di:

  • pripusizzioni rilativa: vòche a accàtte 'u prime ca jacchie [vaiu a accattari 'u primu ca acciu];
  • cungiunzioni:
    1. ntâ prupusizzioni dichiarativa: sacce ca jè 'nu bbuène uagnóne [sacciu ca è nu picciottu bonu];
    2. ntê prupusizzioni cunzicutiva: téne numunne de lìbbre c'a cáse soje pare 'na bibbliotèche [havi nu munzeddu di libbra ca la casa sò pari na bibbliuteca];
  • ntrodùciri lu secunnu tèrmini di paraguni: jéve cchiù 'a fodde ca 'u rèste [era cchiù 'a fodda ca 'u restu].

Cu (lat. quod) pò aviri valuri di:

  • pripusizzioni: tagghiáre c'u curtíedde [tagghiari cû curteddu];
  • cungiunzioni [cu];
  • doppu li verbi ca esprìminu un disideriu o n'òrdini: vôle cu mmange [voli ca mancia];
  • pi furmari lu cungiuntivu prisenti: cu avéna aqquà [ca vegna ccà];
  • ntâ forma avvirsativa: cu tutte ca [cu tuttu ca];
  • ntê prupusizzioni finali: vuléve cu éve cchiù ìrte [vurrìa ca fussi cchiù artu];
  • ntê prupusizzioni cuncissivi: avàste cu ppáje [abbasta ca paji];
  • comu prisenti perifràsticu: sté cu avéne [sta ca veni].

Lu partitivu 'n tarantinu nun asisti, e pi traducìrilu vèninu adupirati dui formi:

  • 'nu pìcche [na picca];
  • dóje [dui].

P'asempiu:

  • pozze avè 'nu pìcche de marànge? [pozzu aviri na picca d'aranciu?];
  • ajére hagghie accattáte do' mulèddere [ajeri hagghiu accattatu dui puma].

Verbi cancia

Lu sistema virbali tarantinu è assai cumplessu e diffirenti di chiddu talianu. Chistu si basa supra custrutti di tìpica orìggini latina e greca e canusci sulu dui cuniugazzioni, ca sunnu: -áre ed -ére (comu lu sicilianu c'havi sulu li formi "-ari" e "-iri").

Li verbi principali e li sò diclinazzioni a lu ndicativu prisenti sunnu:

  • Èssiri (nun comu ausiliari, comu 'n sicilianu): so', sì(nde), (o éte), síme, síte, sò(nde);
  • Aviri (macari 'n locu di Duviri, comu 'n sicilianu): hagghie, , ha, ame, avíte, honne;
  • Stari: stoche, sté(je), sté(je), stáme, státe, stonne;
  • Jiri: voche, vé(je), vé(je), sciáme, sciáte, vonne;
  • Tèniri ('n senzu di pussessu): tènghe, tíne, téne, teníme, teníte, tènene;
  • Fari: fazze, fáce, fáce, facíme, facíte, fàcene.

Carattirìstica tìpica è l'usu friquenti dâ pròstisi dâ vucali -a-, ca porta a na duppia forma virbali:

  • cògghiere e accògghiere [cògghiri e accògghiri];
  • 'ndruppecáre e attruppecáre [ntruppicari/ntrumpicari e attruppicari/attrumpicari].

C'è midemma la prisenza dû suffissu ncuattivu -èscere dirivatu di l'anticu -ire:

  • durmèscere [durmìsciri] (comu ntô sicilianu);
  • sparèscere [spariri];
  • sckurèscere [scurari].

È assai diffusa l'altirnanza vucàlica tra li verbi dâ prima cuniugazzioni, duvutu a la mitafunìa. Chisti sunnu suggetti a lu dittungamentu di l'ùrtima vucali timàtica (-o- 'n -uè- e -e- 'n -iè-), comu ntô sicilianu (-o- 'n -uò- e -e- 'n -iè-). P'asempiu:

  • sciucáre [jucari]: ije scioche, tu' sciuèche, jidde scioche, ...;
  • annegghiáre [scumpariri, annigghiari]: ije annègghie, tu' anniegghie, jidde annègghie, ....

Cuniugazioni cancia

Li verbi dâ secunna cuniugazioni, èsitanu la o 'n u:

  • còsere [cùsiri]: ije cóse, tu' cúse, jidde cóse, ...;
  • canòscere [canùsciri]: ije canòsche, tu' canúsce, jidde canòsce, ....

Modu nfinitu cancia

Lu'nfinitu dî verbi è rinnutu, spiciarmenti ntô parlatu nfurmali, midianti l'apòcupi dî formi accussì ditti "di dizziunariu":

  • addumandà, addumannà [addumannari];
  • canoscè [canùsciri].

Siddu lu nfinitu sequi un verbu di disideriu o d'òrdine, veni traduciutu cu la cungiunzioni cu siquita dû prisenti ndicativu dû verbu:

  • vògghie cu te dìche [ti vogghiu dìciri];
  • dìlle cu avéne [dicci ca veni].

Modu ndicativu cancia

Li disinenzi pi furmari lu ndicativu prisenti sunnu li siquenti:

  • prima cuniugazioni: -e, -e, -e, -áme, -áte, -ene;
  • secunna cuniugazioni: -e, -e, -e, -íme, -íte, -ene.

A diffirenza di l'àutri dialetti pugghisi, ntô tarantinu nun cumpari la disinenza -che pi li primi pirsuni. Sta disinenza è usata pirò pi li verbi monusillàbbici:

  • voche [vaju o vaiu];
  • vèche [viju o vidu];
  • stoche [staju o staiu].

Lu prisenti cuntinuatu n tarantinu si forma cu lu ndicativu prisenti dû verbu stari + pripusizzioni a + ndicativu prisenti dû verbu:

  • stoche a ffazze [staiu facennu] (ma ntâ Calabbria miridiunali asìstinu sprissioni dû tipu [staju a fazzu].

Fannu ccizzioni a sta règula la secunna e la terza pirsuna singulari, li quali nun richièdinu l'usu dâ pripusizzioni a:

  • sté studie [sta studiannu];
  • sté mmange [sta mangiannu].

Nta lu mpirfettu attruvamu li siquenti disinenzi:

  • prima cuniugazzioni: -áve, -áve, -áve, -àmme, -àveve (-àvve), -àvene;
  • secunna cuniugazzioni: -éve, -íve, -éve, -èmme, -ivene (-ìvve), -èvene.

Pi lu tempu pirfettu li disinenzi sunnu:

  • prima cuniugazzioni: -éve, -àste, -óje, -àmme, -àste, -àrene;
  • secunna cuniugazzioni: -íve, -ìste, -íje, -èmme, -ìste, -érene.

Lu futuru nun esisti n dialettu tarantinu (comu ntô sicilianu), e è spissu sustituitu dû prisenti ndicativu o veni fattu usu dâ perìfrasi futurali dirivata dû latinu habeo ab + nfinitu:

  • hagghie a ccundà' [hagghiu a cuntari] (comu ntô sicilianu)

Stu custruttu è usatu macari pi esprimiri lu senzu di nicissitati:

  • Ce amm'a ffà? [Chi âmu a fari?].

Modu cungiuntivu cancia

Lu cungiuntivu prisenti hà tutta una sò forma particulari, tìpica poi dî dialetti salentini; si renni cu la cungiunzioni cu siquita dû prisenti ndicativu:

  • Dille cu avènene cu nnuje! [dicci ca vèninu cu nuàutri!].

A lu cuntrariu, lu cungiuntivu mpirfettu hà dî disinenzi propi:

  • prima cuniugazzioni: -àsse, -àsse, -àsse, -àmme, -àste, -àssere;
  • secunna cuniugazzioni: -ìsse, -ìsse, -èsse, -èmme, -ìste, -èssere.

Modu cunnizziunali cancia

Àutru tempu virbali nun asistenti è lu cunnizziunali, sustituitu dû mpirfettu ndicativu o dû mpirfettu dû cungiuntivu (comu ntô sicilianu):

  • vuléve scè' ô cìneme [vurrìa jiri ô cìnima];
  • vulìsse venè' pur'ije [vulissi vèniri puru iu].

Modu mpirativu cancia

Lu'mpirativu è furmatu simplicimenti cu l'agghiunta dâ disinenza -e pi la secunna pirsuna singulari, -àme o -íme pi la prima pirsuna plurali, e -àte o -íte pi la secunna pirsuna plurali:

  • tremíende! [talìa!],
  • sciàme! [jamu!],
  • aveníte! [viniti!].

La furmazzioni di lu mpirativu nigativu è già cchiù cumplicata; s'atteni midianti la circunlucuzzioni virbali cu scére + girunniu (dû latinu ire iendo):

  • 'nò scè' scènne a' scole créje! [nun jiri a scola dumani!].

Modu girunniu cancia

Lu girunniu s'atteni agghiuncennu la disinenza -ànne pi li verbi dû primu gruppu, e -ènne pi li verbi dû secunnu:

  • 'nghianànne [niscennu],
  • fuscènne [currennu].

A li voti pi tradùciri lu girunniu si fà ricursu a na pripusizzioni rilativa:

  • hagghie vìste 'u film ca stè mangiáve [hagghiu vistu lu film mangiannu].

Modu participiu cancia

Lu participiu passatu è furmatu cu l'agghiunta dû suffissu -áte pi li verbi appartinenti a lu primu gruppu, e dû suffissu -úte pi li verbi appartinenti a lu secunnu. Tuttavia ci sunnu macari participi passati niscenti 'n -ste:

  • viste [vistu],
  • puèste [postu],
  • rumàste [rimastu].

Èssiri cancia

pirsuna Ndicativu prisenti Mpirfettu Pirfettu Cungiuntivu prisenti Cungiuntivu mpirfettu
Ije so' ére fuéve cu sije fòsse
Tune sì(nde) ìre fuìste cu sía fuèsse
Jidde, Jèdde jè, éte ére, jéve fu' cu sije fòsse
Nuje síme èreme fuèmme cu síme fòsseme
Vuje síte írene fuèsteve cu síte fuèsseve
Lóre sò(nde) èrene, jèvene fúrene cu síene fòssere

Aviri cancia

pirsuna Ndicativu prisenti Mpirfettu Pirfettu Cungiuntivu prisenti Cungiuntivu mperfettu
Ije hagghie avéve avìbbe cu hagghie avìsse
Tune avíve avìste cu hagghie avìsse
Jidde, Jèdde ha(ve) avéve aví cu hagghie avèsse
Nuje ame avèveme avèmme cu avìme avìsseme
Vuje avíte avìveve avìsteve cu avíte avìsseve
Lóre honne avèvene avèrene cu honne avèssere
  Purtali di lu Salentu – Jiti a l'artìculi di Wikipedia supra lu Salentu.


Classìfica cancia

Oltri a arcuni similitùtini morfo-sintàttichi cu li dialetti salentini, lu tarantinu vanta macari nummirussìssimi vucàbbuli n cumuni cû Salentu, tantu di fàrilu nclùdiri di Rohlfs ntô sò Vocabolario dei dialetti salentini. Ma l'àutri linguisti nun accèttanu sta classìfica.

Lu studiusu Heinrich Lausberg nota na cuncurdanza tra lu tarantinu e lu brinnisinu nta l'èsitu funèticu ca accumuna li cuntinuatura e e o stritti e aperti, cunfluiti sempri 'n sonu apertu (cuèdde, strètte, pònde), mentri Gerhard Rohlfs metti 'n evidenza l'usu dâ cungiunzioni cu + prisenti nnicativu pi tradùciri lu nfinitu e lu cungiuntivu, custruttu tìpicu dî dialetti salintini. Ntô Vocabolario dei dialetti del Salento di Rohlfs si còntanu cchiù di tredicimila vuci latini, oltri vintiquattrumila grechi e circa tricentuquaranta tra spagnoli, purtughisi, catalani, pruvinzali, cèltichi, corsi, girmànichi, ngrisi, turchi, arbanisi, dalmati, serbi, rumeni, ebbràichi, bèrbiri e àrabbi.

Rifirimenti cancia