La gàggia (o àggia o jàggia) è na struttura custituita supiriurmenti e latirarmenti d'un ritìculu o nu nzemi di sbarretti, speci di ferru o di canna, ca la chiùdinu cumpretamenti, usata pi custudiri o traspurtari acedda o àutri armali vivi di tagghia nica.

Dui picciriddi cu na jaggia (painting by Georg Friedrich Kersting, ca. 1835)

Stu tèrmini si usa puru ntô senzu anatòmica: gaggia turàcica pi rifiriri â furmazzioni ossìa di lu torsu. La gaggia turàcica havi la funzioni di prutèggiri òrgani vitali comu lu cori.

Ntâ littiratura siciliana cancia

Di Lingua e dialettu di Gnazziu Buttitta:

E sugnu poviru:
haiu i dinari,
e nun li pozzu spenniri;
I giuielli,
E nun li pozzu rigalari;
U cantu
nta aggia
cu l'ali tagghiati.