Inessa è lu nomu di na citati di l'antichitati scumparuta. Secunnu li stòrichi littrati, nascìu ammeri ô V sèculu a.C. ppi òpira dî Sicani. Li grechi nni fìciru na citati granni e la chiamaru ccu stu nomu. Pirò ancora tanti nun si fannu pirsuasi unni idda era misa piddaveru. Na para dìciunu ca s'attruvava nnê zoni di Bronti e Maniaci, na para agghiri Adranu e c'è cu dici ca sta citati era nnâ zona di Santa Maria di Licuddia, unni, nnâ cuntrata Civita, s'attruvaru tanti riperti di sta citati, comu p'asèmpiu zoccu arristau di n'acquidottu dê tempi dî rumani, ca purtava l'acqua nzinu a Catania partènnusi di Licuddia.

A la citati di Inessa, ntô mentri di l'occupazzioni rumana, e pricisamenti nnô 33 a.C., si cci canciau lu nomu e fu chiamata Etna. La citati era famusa ppô frummentu e avìa macari la sò zecca unni si facìanu li sordi. Lu granni Ciciruni, parra di sta citati nnê sò cunti. Nun si sapi lu mutivu dû picchì scumparìu; c'è cu dici ca fu nu tirrimotu e cui ca fu lu focu dâ muntagna. L'ùrtimi nutizzî ca n'arrivaru sù di l'annu 73 a.C.

Bibbiografìa cancia

  • Storia di Licodia, Giuseppe Ambra. Ed AESSE 1988