Puimettu pri "la barunissa di Carini"

(Puimettu dû 17° sèculu di auturi anònimu.)

Donna Laura Lanza di Trabia, figghia di don Cesari Lanza, conti di Mussumeli, e Lucrezzia Gaetani, fu mogghi di Vincenzu La Grua - Talamanca, signuri e baruni di Carini. Nascìu lu 7 di uttùviru 1529 e quannu avìa ancora 14 anni, lu 21 di sittèmmiru 1543, vinni custretta di sò patri a maritàrisi cû nòbbili don Vincenzu La Grua, figghiu di lu baruni di Carini.

Dici la liggenna ca vinni ammazzata lu 4 di dicèmmiru 1563 di sò patri, pirchì attruvata ntô casteddu nzemi ô sò amanti, Luduvicu Vernagallu, cumpagnu di jochi di quan'eranu picciriddi.

Lu casu fu muntuatu nta nu puimettu tramannatu, nta tanti virsioni, di ginirazzioni 'n ginirazzioni e cuntatu spiciarmenti dê cantastorij, ca jevunu pê citati a cuntari li fatti di l'amaru casu, spissu accumpagnannu lu cuntu cu cartilluni addisignati.

Nta l'archiviu dâ chiesa Matri di Carini si sarva l'attu di morti, ca nzemi a la littra ca lu patri Cèsari mannau a lu Re di Spagna pri dari na spiecazzioni dâ ammazzatina fatta p'addifènniri l'uniri dâ famigghia, sunnu la tistimunianza dû dilittu.



Mimuriali prisintatu di Cèsari Lanza a lu Re di Spagna pri discurpàrisi dâ mmazzatina di sò figghia Laura:

Sacra Catholica Riali Maistati, don Cèsari Lanza, conti di Mussomeli, fa ntènniri a Vostra Maistati comu jennu a lu casteddu di Carini pri truvari a sò figghia, la barunissa di Carini, comu abbituarmenti facìa, attruvò lu baruni di Carini, sò jènniru, assai altirati pirchi avìa attruvatu un picca apprima nta la sò càmira Luduvicu Vernagallu, sò nnamuratu, cu la ditta barunissa, unni dittu espunenti, muvutu di iuxsto sdegnu, 'n cumpagnia di lu baruni jeru nzemi e attruvaru ditti barunissa et lu sò amanti nta la ditta càmira sirrati nzemi et accussì sùbbitu nta chiddu stanti foru ambodui ammazzati.

Don Cèsari Lanza, conti di Mussumeli



Chianci Palermu, chianci Sarausa,
a Carini c’è lu luttu nti ogni casa;
cu’ la purtau sta nova dulurusa
mai paci pozz’aviri a la sò casa.

Haju la menti mia tantu cunfusa,
lu cori abbunna, lu sangu stravasa;
vurrìa ‘na canzunedda rispittusa,
chiancissi la culonna a la mè casa;
la megghiu stidda chi rireva ‘n celu,
arma senza cappottu e senza velu,
la megghiu stidda di li Sarafini,
povira Barunissa di Carini!


Vicinu a lu casteddu di Carini
girìa di longu un beddu cavaleri,
lu Vernagallu di sangu gintili,
chi di la giuvintù l’unuri teni.
Girìa comu l’apuzza di l’aprili
ntunnu a lu ciuri a surbiri lu meli.
Di comu annarba finu a ntrabbuniri
sempri di vista li finestri teni:
e ora pri lu chianu vi cumpari
supra d’un baju, chi vola senz’ali;
ora dintra la chiesa lu truvati,
chi sfaiddìa cu l’occhi nnamurati;
ora di notti cu lu minnulinu
sintiti la sò vuci a lu jardinu.


Lu gigghiu finu, chi l’uduri spanni
ammucciateddu a li so’ stissi frunni,
voli cansari l’amurusi affanni
e a tutti sti primuri nun rispunni:
ma dintra adduma di putenti ciammi,
va strasinnata e tutta si cunfunni;
e sempri chi lu senziu cci smacedda,
ch’havi davanti na fijura bedda;
e sempri chi lu senziu un ha valuri,
ca tutti cosi domina l’amuri.


Stu ciuriddu nasciu cu l’àutri ciuri,
spampinava di marzu a pocu a pocu;
aprili e maju nni gudìu l’uduri,
cu lu suli di giugnu pigghiau focu:
e di tutt’uri stu gran focu adduma,
adduma di tutt’uri e nun cunsuma;
stu gran focu a du’ cori duna vita,
li tira appressu comu calamita.
...
Lu baruni di la caccia avia turnatu:
“Mi sentu straccu, vogghiu ripusari”.
Quannu a la porta si cci ha prisintatu
un munacheddu, e cci vosi parrari.
"Tutta la notti nzemmula hannu statu."
...
Gesù Maria! Chi ariu nfuscatu!
Chistu di la timpesta è lu signali
Lu munacheddu nisceva e ridìa,
e lu baruni susu sdillinìa:
di nuvuli la luna s’ammantau,
lu jacobbu cucula e sbulazzau.
Afferra lu baruni spata ed ermu:
“Vola cavaddu, fora di Palermu!
Prestu, fidili, binchì notti sia,
viniti a la me spadda ‘n cumpagnia.”


La barunissa di Carini
era affacciata nni lu sò barcuni
chi si pigghiava li spassi e piaciri;
l’occhi a lu celu e la menti a l’amuri
tèrmini stremu di li so’ disij.
“Viju viniri na cavallirìa;
chistu è me patri chi veni pri mia!
Viju viniri na cavallerizza;
forsi è me patri chi mi veni a mmazza”.

“Signuri patri, chi vinistuu a fari?”
“Signura figghia, vi vegnu a mmazzari”.
“Signuri patri, accurdatimi un pocu
quantu mi chiamu lu me cunfissuri”.
“Havi tant’anni chi la pigghi a jocu,
e ora vai circannu cunfissuri?
Chista un n'è ura di cunfissioni
e mancu di ricìviri Signuri.”
E comu dici st’amari palori,
tira la spata pi cassàricci lu cori.
...
Lu primu corpu la donna cadìu,
l’appressu corpu la donna murìu;
lu primu corpu l’appi ntra li rini,
l’appressu corpu cci spaccau curuzzu e vini!

Curriti tutti, genti di Carini,
ora ch’è morta la vostra signura,
mortu lu gigghiu chi ciuriu a Carini,
nn’havi curpanza un cani tradituri!
Curriti tutti, monaci e parrini,
purtativilla nzemi 'n sipurtura;
curriti tutti, pirsuneddi boni,
purtativilla in gran pricissioni;
curriti tutti cu na tuvagghiedda
e cci stujati la facciuzza bedda;
curriti tutti cu na tuvagghiola
e cci stuiati la facciuzza azzola!