Santa Rusulìa

(Rinnirizzata di Santa Rusalia)

Santa Rusulìa, lu cui nomu veru era Rusulìa Sinibaldi (1130-1156 o 1166), secunnu la tradizzioni, appartinni a la nòbbili famigghia di li Sinibaldi e fu vèrgini palirmitana di lu sèculu XII, figghia di Sinibbaldu, signuri di Quisquina e di Rose nta la pruvincia di Girgenti. Campau a la corti di lu re Ruggeru prima d'arritiràrisi comu na rimita nta na grutta n capu a lu munti Piddirinu, unni murìu.

Santa Rusulia vistuta di Monaca Basiliana di Jacintu Calandrucci, XVIII seculu da Cresia du Santissimu Sarvaturi di Palermu; Museu Diucisanu di Palermu

La " Liggenna" , veni a diri lu cuntu stòricu dâ vita e dî miraculi, scrivuta quannu lu viscuvu la dichiarau Santa, si perdìu.
Li Patri Bullannisti dìciunu ca lu “ncontru di dui cuurdinati agiografici “ ( locu di cultu e data annivirsària ) nun fannu dubitari dâ sò esistenza; pari ca campò dû 1130 ô 1170; fu sicuramenti mònaca basiliana, chiuruta dû vìscuvu nta na stanzicedda.

La Crèsia palirmitana di tempu mmimuràbbili cilibrò lu jornu natalìzziu ô 4 di sittèmmiru e li tistimunianzi di l’arti pàrranu di un cultu senza ntirruzzioni. A cuminciari dû 1585 San Binidittu di San Fratellu, dittu lu Nìvuru, supra ô Munti Piddirinu circò lu sò Corpu. Li ricerchi cuntinuaru nnô 1624. Lu 25 di giugnettu 1624 s’attruvaru l’ossa e l'Arcivìscuvu di Palermu, Cardinali Giannettinu Doria, cu na cummissioni di teolughi dissi ca li Riliquii èranu veri. Ci fu na granni divuzzioni pupulari e lu Sinatu Palirmitanu la fici Patrona principali dâ citati a lu 6 di austu 1624. Urbanu VIII, nnô 1630, scrivìu l'elòggiu dâ Santa nnô Martirològgiu Rumanu ô 15 giugnettu e ô 4 sittèmmiru. lu cultu si diffunnìu n tutta la Sicilia, nta l'Italia, na cocchi Nazzioni Eurupea e nnê tirritorî assuggetti ô Re dâ Spagna e nnâ Mèrica.
La divuzzioni pupulari versu la “ Santuzza “ havi la sò màssima sprissioni ntô "Fistinu" e ntô "Pilligrinaggiu ô Munti Piddirinu". Nnâ rivisioni dû 1980 dû Calinnàriu Litùrgicu Riggiunali, la cilibrazzioni di Santa Rusulia vinni purtata a tutta la Sicilia comu Mimòria ubbligatòria.

Ritruvamentu di l'ossa e miràculu contra la pistilenza cancia

'N Palermu lu cultu di Santa Rusulìa è lijatu a lu miràculu ca la “ Santuzza “ fici pi firmari na pistilenza ca avìa fattu assai morti ntâ cità e ntô cuntornu d'idda.
Si cunta ca li citatini avìanu ggià fattu tanti prucissioni e prijeri a tutti li quattru santi ca tannu èranu cumpatroni di Palermu (Santa Cristina, Santa Ninfa, Sant'Uliva e Sant'Àita), ma nudda di chisti avìa arinisciutu a firmari la malatìa, mentri ca si cuntàvanu li cristiani muruti strati strati. Dici la liggenna ca nu jornu, supra lu munti Piddirinu, a nu cacciaturi ca pô malu tempu s'avìa pirdutu, cci accumparìu Rusulìa ca cci ammustrau la strata pô paisi e ci raccumannau di jiri pi sùbbitu ntô vìscuvu di Palermu pi dicìricci ca nta na grutta 'n capu ô munti c'èranu l'ossa d'idda ca lu vìscuvu jeva circannu, e ci rivilau macari ca, purtroppu, lu cacciaturi avissi murutu pâ pistilenza. Lu pòviru cacciaturi, ca si chiamava Vincenzu Bonellu, scantatu pi ss'apparizzioni e pi chiddu c'avìa sintutu supra a la sò sorti, parrò sulu quannu era prontu pi mòriri di pesti. Allura lu vìscuvu, cardinali Doria, ivu supra ô munti, ntâ grutta ca cci avìa addisignatu lu cacciaturi e ddocu attruvau l'ossa dâ Santa; l'ossa foru misi dintra a nu saccu e, appoi, cu sulenni prucissioni, ntra li ciuri, cannili addumati e canti, foru purtati 'n cità.
Ô passaggiu di l'ossa dâ Santa lu mali addivintava cchiù lentu, cchiù dèbbuli, pirdeva di mpurtanza e piriculusitati. Palermu doppu picca tempu vinni libbirata dâ pesti e, pi ricanuscenza a tantu binifìciu, lu pòpulu si vutò a idda e di tannu, tutti l'anni, pi unuràrila, la cilibbrò cu granni festa c'arricurdassi li jorna dâ libbirazzioni e ca fussi comu a lu triunfu dâ Santa prutittrici. La grutta dû munti Piddirinu addivintò nu satuàriu, unni la pietati di ognidunu divotu bonu s'aridducìu a vinirari la nòbbili mmàggini di la Patrona. [1]

Lu fistinu di Palermu cancia

1624, tutti l'anni dû 9 ô 15 giugnettu, Palermu fisteggia la sò Patrona, la Santuzza, accussì saputa sèntiri cu affettu dî divoti, cu nu fistinu ca dura setti jorna, mentri ca a lu 4 di sittèmmiru, jurnata di quannu nascìu la Santa, veni fattu nu pilligrinaggiu ammeri la grutta dû munti Pillirinu, unni fu fattu nu santuàriu, e ntâ Cappella dâ cattitrali di Palermu, unni è sarvata la stàtula dâ Santa.

La stàtua di màrmuru, fatta ntô 1625 dô scurturi Gricoriu Tedeschi, è tutta cummigghiata di petri prizziusi e àutri uggetti d'oru, tutti lassati dî difeli ntî tèmpura dî sèculi. Li riliqui sunnu sarvati dintra a n'urna d'argentu, fatta ntô 1631 di li mastri arginteri Franciscu Rùvulu, Gian Nicola Vivianu e Matteu Lo Castru.

Lu "fistinu" è na granni festa dô pòpulu ca attrai 'n Palermu cintinara di migghiara di fideli, turisti e curiusi e ca cunzisti 'n spittaculi, mustri e cuncerti ca, accuminciannu dî primi jorna di giugnettu, spèrdunu a lu 15 dô stissu misi, nzemi ê cilibbrazzioni riliggiosi. La festa è una di li cchiù antichi e affuddati dû Miditirràniu, canusciuta pi la sò grannizza nti tutta l'Europa, cuntata di li granni viaggiaturi dô '700 e di l'800. Na festa c'arricorda la morti e la rinasciuta di Palermu pi menzu dû cuntu di la tirrìbbili pistilenza dô 1624, vinciuta pi ntircissioni di Santa Rusulìa.

 
Riliquiariu d’argentu di Santa Rusulia, donu di Giuvanni Ventimiglia 19 settemmiri 1625, Matrici di Santu Stefanu Quisquina ( AG )

Li fisteggiamenti di Santu Stèfanu Quisquina (AG) cancia

Santa Rusulìa è macari la patrona di Santu Stèfanu. La festa veni fatta a la prima duminicadìa di giugnu, pi cincu jorna, dû Sàbbatu nzinu a lu mercuridìa. L'urìggini dâ cilibbrazzioni è lijata a l'èrimu di la Quisquina, unni la Santa campau pi 12 anni e unni ancora aoggi si leggi la scritta ego Rosolia Sinibaldi Quisquine, et Rosarum Domini, filia amore D.ni mei Jesu in hoc antro habitari decrevi (iù Rusulìa, figghia di Sinibaldu di Quisquina di li Rosi, p'amuri di lu meu Signuri Jesu Cristu, dicidìi d'abbitari nti sta grutta).

Pi tuttu lu pirìudu dâ festa, accuminciannu dû sàbbatu matina, sfìlanu pi li strati dû paisi li tammurini; ntô vèspiru veni fatta la funzioni riliggiosa, 'n unuri dâ Santa; la duminicadìa lu menzu bustu d'argentu, ca cunteni li riliqui di Santa Rusulìa, 'n prucissioni veni purtatu a spadda dê divoti, ca, ô sonu di na campanedda, ogni tantu si fèrmanu p'aricògghiri l'ufferti dî fideli. Appoi, ô pumiriggiu di lunidìa, c'è la sfilata di li carretti addubbati e la cavalcata, fatta di cavaleri vistuti di robbi antichi ca vòlunu rapprisintari tutti li ceti suciali: chisti ci fannu la scorta d'unuri ô menzu bustu dâ Santa. Li fisteggiamenti finìsciunu cu granni botti, muschittarìa e jocufocu.

Rifirenna cancia

  1. Pitrè - Feste patronali, cit.,pp.6-7

Liami di fora cancia

Biografìa cattòlica