Vènnira (Iaci Xiphonia?, 100ca – Roma?,Asculi Picenu, 143ca ) è na Santa vinirata da Cresia Cattolica e Ortudossa.

Icona Bizzantina di Santa Parascevi

Aggiografia cancia

Avi tantissima vinirazioni na Cresia Greca. A sò Vita, però è cunfusa cu chidda di autri Santi cu stissu nomi.S’havi a idintificari ca Santa Parascevi martiri Rumana du II seculu, c’havi pi attributu na l’Iconi un piattinu cu l’occhi ( l’autri dui sunnu Parascevi d’Iconia e l’autra ditta “ a Juvini” da Moldavia). I Greci a chiamanu Parascevi, i Latini Vènnira, Vinnirìna o Vinniranna. Parascevi veni du grecu Paraskevi, ca significa Priparazioni. E a Priparazioni pi l’Ebrei è chidda ca veni prima du Sabatu e ‘n particulari u Vènneri Santu, ca è u jornu da Priparazioni o Granni Sabatu da Pasqua. Na pocu di scritturi pensanu ca u nomi fussi na cristianizzazioni da dea Vènniri vinirata di greci, di Rumani e na tutta a Sicilia. Però bisogna cèrniri a viritati storica di l’altirazioni accucchiati né seculi ( abbellimenti littirari, vicenni miraculusi ) e putìri affirmari ca a Santa nun è mitologica o ligginnaria, ma esistiu pi ddaveru ed è a stissa, ricurdata cu du nomi diversi. Ebbi na granni pupularità nò Mediuevu e a so Passioni è ripurtata na circa quinnici ridazioni e un Elogiu, scrittu di Giorgiu Acropulita nò seculu XIV (Cod. Ambros. P 210). I primi ducumenti ca parranu d’Idda sunnu di l’VIII seculu. U locu da nascita è diversu né varii scritti: Locri (RC), Roma, Aci Xiphonia (Aciriali), Asculi Picenu, Avula (SR), Lecce, Murtara (PV), Pavigliana (RC), Santa Venera (Malta), Sezzi Rumanu, a Gallia Cisalpina. Un sobborgu da Citati di Atene avi u so nomi.

A Tradizioni Greca cancia

Una Passioni fu scritta di un parrinu: Giovanni, di l’Isula di Eubea (1495; Cod. II C 33 da Bibliuteca Naziunali di Napuli ). Si leggi no Sinassariu grecu: “ Santa Parascevi , nata a Roma, di patri e matri riligiusi, Agathuni e Politia. Siccomi nascìa u vènniri (in grecu, " Paraskevi"), ci fu datu stu nomi ca significa Priparazioni. Di quann’era nica ci ‘nsignaru a Sacra Scrittura e quannu mureru so patri e so matri detti i ricchizzi e poviri e cuminciò a fari na vita di monaca; doppu un certu tempu si didicò a predicazioni pubblica da Duttrina Cristiana, guidannu tanti genti a Fidi di Cristu. Duranti u regnu di Antuninu Piu fu arristata picchì era cristiana e ‘nvitata a adurari l’iduli, ma Idda arrispunniu chi paroli du Prufeta Girimia: “I dei ca nun ficiru u celu e a terra, scumparirannu da terra e suttu u celu “. Risistìu a turmenti dulurusi e fu dicapitata l’annu 140. I fideli a prijanu pa guarigioni di l’occhi ”. I so Riliquii foru purtati a Custantinopuli. A Cresia Greca fa a sò memoria u 26 di Jugnettu.

Particulari di varii Passionari: doppu a morti di sò patri e sò matri pridicò u Vangelu na tanti posti. Fu martirizzata in tanti manèri du Prifettu Antuninu ca ci misi ‘n testa un elmu di ferru ruventi,a fragillò, ci tagghiò i mammelli, a ‘nchiuvò ‘n terra, ci misi un pitruni supra a panza, a misi dintra na quarara cu l’oghu bullenti. Di n’autru tirannu, chiamatu Temiu o Teotimu o Tarasiu, fu esposta all’armali o a un draguni. A fini, sutta u ‘Mperu di Antuninu Piu fu turmintata du Prifettu di Gallii Asclepiadi, ca a ‘nfilò arrèri dintra na quarara bullenti e ci tagghiò a testa. N’autra virsioni: Doppu essiri stata educata na Riligiuni cristiana e na Filusufia, pi cunfirmarisi na Fidi, Parascevi ju ‘n Pilligrinaggiu a Roma pi visitari i Sapurchi di l’Apostuli Petru e Paulu e di primi martiri. Cu n’autru viaggiu j una Gallia ( Francia )pi fari visita a certi parenti; ddà pi u so zelu di cristiana pruvucò l’odiu di nimici da Fidi e fu arristata. Doppu a fragillazioni ci misiru ‘ntesta un pitruni, ma nun si fici nenti. U Prifettu urdinò di ‘nfilalla dintra na quarara d’oghu bullenti; avvicinatusi a quarara fu accicatu d’una guccia d’oghu ma Parascevi prijò e fu guaritu. Avuta a libirtà cuntinuò na so opra di apustulatu. Fu dicapitata nò 163 pi ordini du ‘Mpiraturi Antuninu. N’autra virsioni: Fu misa dintra un quararuni cu catrami bullenti. Quannu u Prifettutaliò nò quararuni a Santa ci jttò na guccia di catrami bullenti na frunti. Fu guaritu e Parascevi libbirata. ( Secunnu n’autru scrittu Parascevi ju o na surgiva, pigghiò l’acqua e vattiò u Prifettu no nomi da Santissima Trinitati. Sta surgiva si trova a Therapia ( na Turchia ) funti di guarigioni pi malati di l’occhi e l’orvi ). Viaggiannu di un postu a n’autru pi pridicari u Vangelu, arrivò na una Citati cu Guvirnaturi Asclepiu. A purtaru davanti a un dragu ca stava dintra na grutta. Parascevi fici u signu da Cruci e u dragu murìu. Asclepiu e i citatini crideru ‘n Cristu. Cuntinuò a predicazioni. Na una Citati, guvirnata di Tarasiu, Parascevi, doppu i turturi, arriciviu u martiriu. N’autra virsioni: Parascevi, nata e crisciuta a Roma, a matina doppu l’arrestu trasìu nò tempiu di Apollu e ca forza da prijera u fici cadiri ‘nterra ca statua du diu.

A Tradizioni Latina cancia

Nò Catalugu di Santi scrittu nò 1369-1372, du venezianu Petru de Natalibus, o Capitulu 61 è scritta Santa Vinniranna virgini, nata nà Gallia nò II seculu e martiri a Roma duranti a pirsicuzioni o tempu du ‘Mpiraturi Antuninu (138-161). A cilibrazioni ripurtata o 14 Novemmiri fu scritta nà stissa data nò Martirulogiu Rumanu. L’elogiu dici: “: In Francia Santa Vinniranna virgini, ca sutta u ‘Mpiraturi Antuninu e u Presidi Asclepiadi, arriciviu a curuna du martiriu “. Secunnu u Martirulogiu Rumanu nasciu na Gallia, di Agatuni e Pulita, no jornu du Venniri Santu e subìu u martiriu nall’annu 160. Comu sia sia u piu dramma ( accussì u difiniscinu i Bullannisti )ebbi na gran furtuna. Pilligrina a Roma, missiunaria na Gallia pi pridicarivi a fidi cristiana.U so zelu suscitò l’odiu di nimici da Riligiuni e fu arristata e purata o Prifettu Asclepiadi. Qualsiasi mezzu nun ci potti a ‘ngannari a Santa: jttata ‘n terra, frustata chi nervi di voj, cu na petra supra u pettu, chi mammelli tagghiati. Si cunvirteru un gran nummaru di genti e Vinniranna, pi nun fari mancari l’acqua du Battisimu, fici scinniri na nuvula d’acquazzina. Ma u tirannu urdinò ca fussi misa dintra na quarara d’oghu bullenti. Accicatu di l’oghu fu guaritu da Santa, ca potti cuntinuari libbiramenti a pridicazioni du Vangelu di Cristu. Passata a avutri Citati, pi ordini du ‘Mpiraturi Antuninu ebbi tagghiata a testa nall’annu 163. N’autra virsioni: Vènnira nasciu u Venniri Santu di l’annu 100 na zona di Termi rumane Xiphonie, vicinu Jaci Riali (ditti puru Termi di Santa Vènnira o Puzzu), figghia di dui nobili cristiani da Gallia, Agatuni e Ippolita, ca a vosiru chiamari Vènnira picchì nascìu di Venniri.U patri, avennu paura ca u nomi fussi cunfusu cu chiddu da dea Venniri, a chiamò Vinniranna e i greci du postu, comu l’ebrei, a chiamaru Parascèvi. Criscìu secunnu i Liggi du Cristianisimu e si didicò na stissa zona all’assistenza di malati. Cunsacrata a Diu, studiò i Sacri Scritturi, a Filusufia e i Viti di Martiri. A vint’anni arristò orfana e detti i so beni e pòviri. Secunnu a tradizioni, Vènnira pridicò u Vangelu ‘n Sicilia, ‘n Campania e ‘n Calabria. Cà fu arristata a Locri du Prifettu Antuninu, ca a vulìa ricunnurici a riligioni rumana, prima cu ‘nviti e poi cu atruci turtùri. Doppu sta spirienza arriprinnìu a fari a missiunaria attravirsannu tutti i pruvinci da Magna Grecia finu a quannu fu arristata arrèri di un certu Temiu, ca ci fici autri turtùri. Murìu na Gallia Cisalpina ca decapitazioni e u Corpu arristò senza sipultura finu a quannu certi Cristiani u purtaru a Asculi Picenu, 'ppì ddarici sipultura, unni poi fu viniratu finu o IV seculu. Fu poi purtatu a Roma,'ne Catacummi di Dumitilla, di 'n parrinu di nomi Antimu, un 14 Nuvemmiri. N’autra virsioni: Vènnira murìu pi decapitazioni u 26 Jugnettu du 143 in Sicilia, nò locu unni nascìu. Na tradizioni di Taurmina ( du 1600 ) voli u ritruvamentu di l’attrizzi du martiriu di Cristiani di primi seculi pa pridicazioni da Santa fatta na Chiana unni San Pancraziu annunziò u Vangelu ( oj c’è u Paisi di Trappiteddu ). I Riliquii sunnu na Matrici di Taurmina (ME ).

‘Ncungruenzi di nutizi biugrafici cancia

A Santa studiò a Sacra Scrittura e a Filusufia E’ un typu aggiugraficu. Si trova a stissa nutizia na Vita di Santa Catarina d’Alissandria. A Santa cuminciò a pridicari pubblicamenti a Duttrina Cristiana. A Pridicazioni fatta d’una fimmina, cuntraria a Riligioni ufficiali, pruvucò a raggia di Judei, ca a dinunciaru o ‘Mpiraturi Antuninu Piu. A Pridicazioni fatta d’una fimmina, insolita né primi seculi, è puru cuntraria o divieu fattu di San Paulu. A Santa fu misa dintra un quararunu cu l’oghu bullenti. E’ un typu aggiugraficu. Si trovanu nutizii du stissu martiriu na Vita di Santi: Salamonia ( Matri di frati Maccabei ), Giuvanni Evangelista, Potamiena e Marcella, Juliana di Nicumedia, Regina di Alesia, Justina di Antiochia, Vitu Mudestu e Criscenzia, Fausta, Carità, Julitta, Regula, Crispinu e Crispinianu, Lidia di Roma, Cristina di Bulsena, Ulivia di Palermu. A Santa vattia u Prifettu E’ un typu aggiugraficu. A Santa fu fatta scuntraru cu dragu o u sirpenti E’ un typu aggiugraficu. Si trovanu nutizii da stissa cosa ne Viti di tantissimi Santi ca purtaru l’annunziu du Vangelu. Significa a distruzioni du paganisimu e di l’eresìi. A Santa Martiri na Gallia E’ chiù facili, comu dicinu certi scrittura, ca fussi a Gallia Cisalpina, vali a diri tra i ciumi Isonzu e Rubicuni, a Liguria e a Valli Padana. A Santa no tempiu di Apollu Comu certi scrittura dicinu ca nascìu a Roma, è facili ca fussi martirizzata a Roma ( comu dicinu i Greci )unni c’era u ‘Mpiraturi Antuninu Piu (138-161 ) e quindi a data du martiriu nun po’ superari u 161. U Tempiu di Apollu a Roma era supra u Colli Palatinu ( 28 a.C. ) fattu fari pi votu di Ottavianu. A Santa cunnannata du Prifettu Asclepiu o Asclepiade Prifettu di Roma ( Martirio S. Vittore Romano ) ? di Gallie ? da Citati di Sezzi ?

U Cultu cancia

U cultu fu diffusu na tutta l’Europa di monaci bizantini versu l’VIII seculu. A memoria di Santa Parascevi è ne Granni Minei ( libri Liturgici )Bizantini e di Basiliani italu-greci. E' scritta nò Calinnariu metricu di Greci du 1592, 1659 e 1673; no Menulogiu Slavu du 1850 o 25 Jugnettu; nò Calinnariu I pariginu ( XII-XII secolo ), nò Martirulogiu di Usuardu di San Niculò l’Arena (CT), né Liziunari, Briviari Gallu-Siculi di Palermu ( 1445 ) e Catania, nò Missali da Cresia di Missina du 1538 e 1538 e na l’antichi Calinnari siciliani. Na discrizioni è puru nò Liziunariu Siculu.

Na Sicilia

A Sicilia ha datu sempri a Santa Vènnira un cultu specialissimu, o puntu di dilla siciliana, di Jaci (Riali), ma pi ddaveru a Cresia Greca e tutti l’aggiografi parranu di chidda Rumana. A chiavi di littura si è veramenti Idda è data da ‘scrizioni nà so Cappella dintra a Cattidrali di Jaci no transettu destru: “ A Vènnira, Vinniranna, Parascevi Cuncitatina, ca Pridicazioni e cu sangu Vincitrici di Nimici da Fidi a Granni Citati di Jaci Riali didicò “. A Citati di Palermu, avi un quatru ( oj no Museu diucisanu) du XIII seculu, chi Santi Elia, Vènnira, Rusalia e Uliva, signu di l’antichissima divuzioni a Santa a cui didicò puru na Cresia ( 1493 ) cu un quatru du 1530. Na Catidrali di Munriali (PA) c’è u musaicu di Santa Vennira na parti sinistra du Presbiteriu;Missina e Cifalù (PA) havìanu na Cresia di Santa Vennira; Casteddu Bonu (PA) l’happi ducent’anni pi Patruna; a Catania un anticu Munasteriu fu fattu prima du 1229; a Mascali (CT) u Capitulu da Catidrali di Catania havìa un Priuratu di santa Vènnira. Tanti Paisi da Sicilia hannu una Cresia o artaru didicatu a Santa. A Jaci Riali c’è a Cresia du 1620 di Santa Vènnira o puzzu, unni na Pia Tradizioni voli ca a Santa pridicassi u Vangelu, aiutassi i malati e fussi jttata a so testa. U 22 Jnnaru 1651 Santa Vènnira fu fatta Patruna da Citati di Jaci Riali, cosa appruvata da Sacra Cungrigazioni di Riti u 15 Settembri 1668. L’antica tradizioni e devuzioni fici addumannari a stissa Sacra Cungrigazioni l’Ufficiu Propriu di Santa Vènnira, ca fu cuncidutu lu 22 d'Austu 1695. U Viscuvu di Catania Michelangelu Bonadies, di cui facìa parti Jaci no 1680, appruvò l’elezioni da Santa a Patruna da Citati. U 7 di Jugnu 1956 u Viscuvu Sarvaturi Russu appruvava u novu Calinnariu Liturgicu cu Santa Vènnira Patruna Principali da Citati e Diocesi. A Festa è cilibbrata u 26 Jugnettu, comu na Cresia greca; u 14 Nuvemmiri si ricorda a Traslazioni di Riliquii di Asculi no Picenu a Roma,'ne Catacummi di Dumitilla.

 
Priziusissimu Riliquiariu à bustu tuttu d’argentu di Santa Vènnira, opra magistrali di l'arginteri missinisi Mariu di Ancilu, 1655 – Cattidrali di Jaci Riali (CT)

I Riliquii cancia

I Greci vonnu ca u Corpu di Vènnira fussi purtatu a Custantinopuli. I Latini, datu ca è na Martiri Rumana, dicinu ca u Corpu da Santa fu purtatu da Asculi no Picenu, unni fu viniratu finu o seculu IV, a Roma ne Catacummi di Dumitilla,dà 'n parrinu di nomu Antimu. A fini du Mediuevu l’abbitanti di Jaci, ditti Iacitani, cuminciaru a dumannallu e 'nnò seicentu 'ccumincianu a arruvari di Roma na pocu di Riliquii. U primu di Jnnaru dò 1651 arrivaru n'autra insigni Riliquia di Palemmu, sarvata na Cresia di Gesù e Maria. U 22 di Jnnaru dò 1651 i Riliquii foru purtati na Cresia Matrici di l’Annunziata, ca nò 1844 addivintò Catidrali. U Simulacru-Riliquiariu a bustu tuttu d’argentu da Santa, opra di Mariu di Ancilu, è du 1655. A Cappella barocca nà Catidrali, tutta stucchiata d'oru e cu affreschi du 1700 de frati Filocamu e nu quatru di Antoniu Filocamu, custruita tra u 1658 e u 1687, custudisci i sacri Riliquii e lu ricchissimu e preziosissimu Tesoru. Dintra 'n Cappelluni dà Cattidrali c’è u Ferculu tuttu d’argentu ca trasporta i Riliquii pè Prucissioni du 25 e 26 Jugnettu. Ogni annu, a partiri du 1991, u 14 Nuvemmiri un Cumuni da Diocesi offri l’ogghiu pa lampa da Santa. A Gerace ( CZ ) na Cripta da Catidrali è u menzu bustu Riliquiariu d’argentu da Santa du 1700, ca Riliquia da Testa. A Erculanu (NA), na Basilica di Santa Maria di Puglianu, c’era n’autra Riliquia di SantaVènnira dintra un mezzu-bustu di ramu ricupertu d’argentu, donu du Papa Alissandru VII o Procuraturi Ginirali di Patri Carmilitani, ma no 1799 fu arrubbata cu l’argentu di Francisi. Arristò sulu u Riliquiariu di ramu. Nà Matrici di Salemi (TP ), dintra a sacristia, si trovanu autri Riliquii da Santa.

Patrunatu cancia

Santa Vènnira è a Patruna da Citati e Diocesi di Jaci Riali (CT) e di Cumuni di: Avula (SR), Carfizzi ( KR ), Fermignanu (PU), Gerace (CZ), Grutti (AG), Moiu da Civitella (SA), Santa Venera ( Frazioni di Barcellona Pozzo di Gotto- ME), Santa Veneranda ( Frazioni di Pesaru- PU) Santa Venerina ( CT ), Trappiteddu e Chianchitta ( Frazioni di Taurmina -ME), Santa Venera ( nall’Isula di Malta). E’ vinirata puru a: Itala (ME), Pulistena (RC).


Bibbliografia cancia

  • Enzu D’Agustinu “Di Locri a Gerace “ Rubbettino, Suveria Mannelli 2005
  • Daniela Ciabattini “ Santa Parascevi a Juvini” Tesi di Lauria Univirsità Roma 3, 2005-2006
  • Vincenzu Raciti Rumeu "S. Venera V.M. nà storia e nò cultu di populi “ Jaci Riali, 1905


Liami cancia

[1] [2]