"Akragas (Girgenti)" : Diffirenzi ntrê virsioni

Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
Santu (discussioni | cuntribbuti)
Santu (discussioni | cuntribbuti)
Riga 8:
La '''"Valli dî Tempî"''', nomu di comu oggi veni chiamata la zona archiulòggica, pigghia la cchiù granni parti di la postu unn'era custruita la cità antica.<br> Li rilevi retrustanti difineru li lìmiti di la sò spanzione: a nord ci sunnu li lìmiti dâ cullina di Girgenti e di la Rupi di Atena, mentri ca li lìmiti a est e a ovist sunnu rapprisintati dê ciumi San Biaggiu e Sant'Anna, l'antichi ''Akragas'' e ''Hipsas''. Lu postu unni ci sunnu li famusi Tempî s'attrova a sud, mentri ca cchiù ô vasciu na granni [[chiana]] si grapi nzinu a l'attuali centru barniari di San Liuni, unni tra la fini dû VIII sèculu e lu princìpiu dû VII sèculu a.C., s'hava misu nu primu nùcriu di culoni grechi. Li scavi archiulòggichi cunfirmaru ca la dispusizzioni di la zona cumpresa tra l'acròpuli e li tempî è dû V sèculu a. C.. L'ària risidenziali si sviluppau secunnu lu tradizziunali riticulatu di [[Ippòdamu di Miletu]]: sei dirittrici principali 'n senzu est-ovist ''(platèiai)'', tagghiati cu strati cchiù stritti in senzu nord-sud ''(stenopòi)''.<br> La fabbricazzioni di n'ària sacra vinni fatta ntâ secunna mitati dû VI sèculu a.C., ma li vistiggia cchiù mpunenti sunnu li tempî fabbricati accuminciannu dô regnu di Teroni, cunsacrati a Êracle, Zeus Olimpiu, Hera Lacinia, Vurcanu e Cuncòrdia. Na granni strata culleca sta zona sacra chê quarteri risidenziali dâ cità.
==Li Tempî==
'''''Tempiu di Zeus Olimpu''''', longu 113 metri e largu 56, si sàrvanu sulu li funnazzioni e na parti di l'artari principali. Era unu dê cchiù mpunenti tempî grechi canusciuti e avìa carattirìstichi ùnichi: anveci di la "peristasi", avìa nu muru unni dâ parti di fora c'èranu 14 semiculonni e d'intra n'autri 14 pilastri misi 'n coddu a la pareti. La cella a celu apertu avìa li pareti tinuti di 12 pilastri quatrati. Pi finiri, ntâ parti àuta dê pareti esterni, ntra na semiculonna e l'àutra c'èranu li ''talamoni'', grannissimi stàtui di gicanti àuti chiossai di 7 metri rapprisintati cu li vrazza piecati ê lati dâ testa, mentri tènunu lu grannissimu pisu dâ curnici dû tempiu.
 
Lu '''''Tempiu dâ Cuncordia''''' è, dopu lu Partenoni di Ateni, lu pempiu dòricu cchiù megghiu sarvatu, grazzi macari a la traspurmazzioni 'n cresia cristana ntô Vi sèculu d.C.. Ntornu a iddu ci sunnu sei culonni 'n facciata e trìdici culonni ntê lati longhi; sarva ancora li fruntoni e na parti dû freggiu.
 
Fabbricatu ntâ secunna mitati dô V sèculu a. C., lu '''''Tempiu di Hera Lacinia''''' è misu nta l'ànculu sud-uriintali di l'antichi mura, ntô dirupu ca scinni agghiri lu ciumi San Biaggiu. Di stu tempiu, unni si ponnu ancora vidiri tracci di lu focu ca l'abbruciau cu saccu di Cartaggini dû 406 a. C., si sàrvanu ntatti li culonni dô latu sittintriunali cu l'architravi.
 
Lu '''''Tempiu di Èracle''''' e chiddu cchiù anticu (500-490 a.C.): avìa chìnnici culonni ntê lati longhi, ma oggi arristau sulamenti la peristasi miriduanali, 'n parti isata ntô 1924 cu sei culonni.