L'urìggini di sta forma di tiatru s'attrova assai arreri ntô [[sèculu XIV]]. Nzèmmula cû ''KyōgenKyōgen'', facìanu parti dâ forma drammatica nutata comu [[Sarugaku]]. Mentri lu nô era cintratu suprô [[ballu]] e suprô cantari, lu ''KyōgenKyōgen'' era supratuttu basatu suprê dialoghi e la mpruvisazzioni.
Ô partiri dû [[sèculu XVI]] li du gèniri si divirsificaru. Lu nô vinìa ricitatu d'attura mmaschira e era basatu supra testi scritti. Li primi ni vennu dû [[sèculu XV]] ma la maggiuranza fu cumposta ntô [[sèculu XVI]]. Mmeci lu ''KyōgenKyōgen'' cuntinuava a basarisi pi granni parti suprâ mpruvisazzioni. Li pirsunaggi principali dûn nô sunnu èssiri supranaturali (divinità, spìriti) o puru pirsunaggi stòrici o ligginnari. Pi stu rispettu si diffirinzava macari dû ''KyōgenKyōgen'' dû quali li prutagunisti sunnu spissu genti cumuni.
[[ImageMmàggini:Noh mask02.jpg|thumb|right|180px|Màschira di pirsunaggiu di fìmmina]]
Lu primu scritturi di nô era [[Kan’ami Kiyotsugu]] ([[1334]]-[[1384]]). Nzèmmula cu sò figghiu [[Zeami|Zeami Motokiyo]] ([[1363]]-[[1443]]) e cu sò niputi [[Motomasa JūrōJūrō]] ([[1394]]-[[1431]]) fòrmanu la triadi dâ scola ''Kanze''. Zeami è forsi l’auturi cchiù mpurtanti d'ogni èbbica cu armenu du centu òpiri.
Ntô nô li muvimenti di l'attura sunnu strimamenti stilizzati e ridotti â basa. Nichi cenni dâ testa o muvimenti dû corpu hannu significati pricisi pricisi. La scena e li pirsunaggi assicùtanu tutti na scempra fissa e sìmprici.
La mùsica d'accumpagnamentu veni sunata cu strumenti a flautu e a pircussioni (''ōtsuzumiōtsuzumi'', ''kotsuzumi'', tammuri). Asìstinu tuttora in Giappuni circa 1.500 attura di nô e cincu scoli principali, tra li quali attruvamu la stòrica Kanze.<br>