Evuluzzioni umana

L' evuluzzioni umana è lu prucessu chi attravirsannu la storia ricenti dâ vita supra lu nostru pianeta, e n particulari l'ùrtimi 5 miliuna d'anni, ha purtatu â cumparsa supra la terra di la speci umana comu la si vidi oi.

Li fasi di l'evuluzzioni attraversu li tèmpura cancia

Cuntari la storia di l'omu attraversu li tèmpura nun è cosa fàcili e ancora aoggi ci sunnu tanti ntirrugativi, pirchì zoccu s'hà attruvatu dû passatu d'iddu è picca cosa e di ssu picca, sparti, nun è fàcili dàrini la giusta ntrippitazzioni. Pi chiddu ca s'attruvatu nzinu a ora, lu cuntu dâ storia di l'evuluzzioni di l'omu hà statu cchiù di na vota canciata e, macari oi, non tutti li studiusi sunnu d'accordu sùpira a cui foru li nostri catananni.

Li resti di l'omìnidu cchiù anticu foru attruvati di picca tempu nta l'Etiopia; si tratta di n' Ardipithecus ramidus , ca campau tanti miliuna d'anni arredi: avìa na facci c'assimigghiava a na scìmia, ma caminava già additta sùpira dui pedi, cû bacinu e la culonna virtibbrali spicializzati pi stari drittu. Apprima di stu ritruvamentu, li suli omìnidi canusciuti, sparti di l'omu, era l'australupitècu , ca sutta diversi furmi abbitau l'Africa urientali tra 3,5 e 1 miliuni d'anni fa.
Tra ssi dui, macari ca ci sunnu assai cosi diffirenti, pirò àutri cumuni carattirìstichi li fannu assimigghiari, e zoè: caminatura additta sùpira dui pedi, facci assai assumigghianti â scìmia, ciriveddu nicu, dintatura arcàica, manciari viggitariàniu.

Lu fòssili cchiù anticu d'omìnidu classificatu comu a Òmunu, havi quarchi 2,2 miliuna d'anni e chissu è l'homo habilis, saputu sèntiri accuddì picchì, nzemi a l'ossa, s'attruvaru utènzili di petra ca dùnunu a capiri c'avìa l'abbilitati pi custruiri e usari strumenti. Campava ntâ stissa èbbica di l' australupitècu , ma avìa nu ciriveddu cchiù granni, avìa lu pòllici oppunìbbili e pi ssu mutivu avìa l'abbilitati di custruìrisi utènzili e avìa macari la capacitati di cumunicari pò sviluppu dû linguaggiu. L'homu habilis cuntinuau la sò vita pi quarchi cintinara di migghiara d'anni. Ammeri nu miliuni e menzu d'anni fa, cumpariù l'homo erectus: chistu manciava non sulu viggitali, ma tuttu chiddu ca si pò manciari, canusceva e sapìa usari lu focu, abbitava ntê caverni e cu facilitati avìa na furma d'urganizzazziuni dâ famigghia. Lu ciriveddu di l'homu erctus era assai sviluppatu (di 800 a 1200 cintìmitri cùbbichi) e cosa, cchiù mpurtanti, sapìa fari câ vucca tanti sona. Chistu abbitau la terra nzin'a centumila anni fa. L'ùrtima tappa di l'evuluzzioni umana, avvinìu câ cumparuta di l'homo neanderthalensis o òmunu di Neanderthal (Homo sapiens) e di l' Omu di Cro-Magnon (Homo sapiens sapiens), zoè l'òmunu mudernu.