Li Galli èranu l'antichi abbitanti dâ Francia, chiamata dê rumani Gallia, e èranu d'urìggini celtica. Iddi non pupulavunu sulu la Francia ma macari lu Belgiu, parti dâ Girmania, l'Ulanda e l'Italia sittentriunali nzinu ô ciumi Rubbiconi. Non èranu puliticamenti ncucchiati, ma sparturi 'n tanti tribbù sempri 'n verra ntra d'iddi, sippuru avìanu cultura e riliggioni assimigghianti.

Etnònimu cancia

La palora latinu "Galli" veni dû grecu "Galatai", ca èranu nu nzemi di pupulazioni, d'urìggini cèltica, ca ammeri ô III sèculu a.C. si trasfireru ntâ Tracia e ntâ parti cintrali dâ Turchia. Prubbabbirmenti cô nomu Galati era saputa sèntiri sulu na tribbù di chiaddu, ca era la razza dî Celti, ma appoi stu nomu vinni usatu pi tutti. Anveci la palora "Celti" , ca veni dô grecu "Κελτοί" (Keltòi), s'arrifireva ê genti ca li grechi attruvaru agghiri la citati di Marsigghia. Li Galli foru difinitivamenti scunfiggiuti e appoi assimulati d'intra a lu mperu Rumanu doppu la guerra gàllica, 58-51 a.C., cunnuciuta di Cesari.

Urìggini cancia

Li Galli facèvanu parti dâ famigghia Indueurupèa e si stabbileru apprima ntâ Girmania miridiunali e ntâ Francia Urientali, appoi, tra Lu VIII e Lu V sèculu a.C., pupularu li costi 'n facci a l'Ucèanu Attlànticu nzinu a la foci dô ciumi Renu.

Galli nta l'Italia cancia

A pàrtiri dô V sèculu a.C. li Galli accuminciaru a attravirsari l'Alpi e si pusizziunaru ntâ chianura Padana unni vìnniru a cuntattu chê vèniti e chî lìguri, pòpuli ca 'n parti assurberu. Versu lu IV sèculu si spustaru cchiù a sud e si scuntraru cu l'Etruschi e ntô 388 a.C la tribbù dê Senoni attaccau la citati di Chiusi. Iddi stissi cumannati di Brennu, ntô 390 a.C. ( forsi 386) sacchiggiaru Roma e si firmaru difinitivamenti ntê Marchi unni funnaru la cità di Senigallia (Galli Senoni).


Galli e Rumani cancia

Già ntô IV sèculu li Galli avìanu stabbilutu nzidiamenti ntâ chianura Padana e di ddocu accuminciaru a attaccari a l'Etruschi e macari a li Rumani. A stu puntu la storia s'ancùcchia câ liggenna di Brennu: la tribbù dî Galli Senoni, cumannati di Brennu, avìa già accupatu tutti li terri ntra la Rumagna e lu Picenu e di ddocu attaccau la citati di Chiusi. Li citatini di ssa cità, scantati pi l'arrivu dê Galli, chiamaru a difisa li rumani. Allura lu sinatu rumanu mannàu tri mmasciatura, ca appartinìanu a la famigghia dê Fàbbii, pi cuntrattari cu Brennu la paci, ma, nta ssu mentri, li rumani non arristaru niutrali, aiànzi accuminciaru a mannari l'asèrcitu pi pigghiari pusizzioni. Brennu, allura, siddiatu pi la cunnutta dê rumani sacchiggiau Chiusi e accuminciau a marciari ammeri a Roma. Lu sinatu rumanu allura ci mannau l'asèrcitu pi circari di firmari li Galli agghiri a lu ciumi Allia, ma lu 18 di giugnettu dô 390 a.C, Brennu arriniscìu a scunfiggìrili. Arrivatu a stu puntu i cittadini di Roma accuminciaru a lassari a cittadi a s'a rifuggiarunu nte cittadi vicinu. A Roma arristanu sulu i Sinaturi e patti di l'esercitu ca addifinneva a cullina do Campidogliu. Quannu i Galli trasenu nta cittadi ammazaru i Sinaturi e nta notti do 3 di Agostu ciccanu di trasiri ammucciuni nto campidogliu attravessu 'n passaggiu strittu. Ma pi futtuna de Rumani i papiri do Tempiu di Giununi s'accuggenu de Galli e accuminciaru a fari schifiu arrusbignannu i suddati. Chisti, accussi' arriniscenu a ghittari fora i barbari. Nto frattempu i Rumani, cumannati di Marcu Furiu Camillu, stavunu organizzannu a resistenza nte campagni vicinu a cittadi e macari stavunu arriniscennu a scunfiggiri i Galli. A stu puntu, Brennu, virennu i difficultadi d'arristare a Roma, avanzau na pruposta o Sinatu: iddu avissa abbannunato a cittadi sulu in cangiu di 1.000 libbra di Oru. I Rumani d'apprima accunzintenu, ma quannu s'addunanu ca i vilanzi erunu attruccati, accumuncianu a prutistari. Brennu, siddiatu, supra u piattu da vilanza ci iunciu a so spada e autri pisi e dissi a famusa frasi: "Vae victis!" (Guai e vinti). No frattempu arrivvau Marcu Furiu Camillu, ca 'mprecedenza avia statu avvisatu do pavamento do riscattu, e macari iddu ci misi a spasa supra e vilanza e arrispinniu a Brennu ricennucci: "Non auro, sed ferro, recuperanda est Patria" ( non cu l'oru ma co ferru s'ha savvari a Patria). I Galli, ormai in periculu lassanu a Cittadi e s'addiriggerunu versu Bergamu, ca fu distrutta finu e pirimenti. I Rumani in festa, pi aviri ittatu fora i Galli, addicirenu di rari a Marcu Furiu Camillu u titulu di Pater Patrie (Patri da Patria). Ma u Sinatu, pinsannu ca i Galli prima o poi potianu turnari, addiciriu di mannari Titu Manliu contri i Galli pi scunfiggilli definitivamenti.

La fini dê Galli cancia

 
Na carta di pupulazzioni galli.

Doppu i fatti ca successuru cu Brennu e i so Galli i Rumani non erunu chiu tranquilli di aviri nimici accussi vicinu a so cittadi. Accussi a pattiri do terzu Seculu accuuminciarunu a conquistari i territori de Galli ca s'attruvavanu nte Marchi e poi a nord do ciumi Po. Accussi tutta a zona da pianura padana vinni rumanizzata e fu fummata a provincia da Gallia Cisalpina. Ma i Rumani non si firmarunu alla sula Italia e nto 121 fummarunu a prima pronvicia nto territoiu da Gallia chiamata Gallia Transalpina, appoi Narbonese. Chista si stinneva do ciumi Rodanu finu e Pirinei e a so capitali era Narbo Martius (Narbonne). Quannu Cesari arrivau da Gallia a situazioni era a seguenti: a patti mediterranea era de Rumani, de Pirinei finu o Ciumi Garonna c'era a pupulazioni di l'Aquitani, i Belgi stavanu nto nord tra i ciumi Renu, Manna e Senna, tuttu u restu era de Galli. Cesari, cu la so ambizioni aspittava sulu 'n pretestu pi accuminciari a verra e conquistari tutta a Gallia. U pretestu fu a migraziani di na pupulazioni, li Elvezi. Chisti nto 58 a.C vulianu passari attraversu a Gallia Narbonesi pi stanziarisi nto territoriu de Galli. Cesari era scantatu pi tri motivi: unu ca u terrenu lassatu liberu di l'Elvezi, cumprisu tra u ciumi Rodanu e u Lagu di Costanza, putia siri pigghiatu de Girmani e Cesari non vulia sta pupulazioni acussi vicina o territoriu rumanu; secunnu u cumannanti rumanu sapeva ca nto passaggiu attraversu a Gallia Narbonese sta pupulazioni avissa saccheggiatu u territoriu; terzu u territuriu ca li Elvezi avianu addicirutu di pigghiarisi appartineva a alleati de Romani e Cesari non vulia peddiri sti amici. Accussi accuminciau a conquista da Gallia a arrurau finu o 48 a.C doppu ca Cesari appi assediatu a cittadi di Alesia unni si erunu arrifuggiati l'ultimi guerrieri gallici cumannati di Vercingetorige. Di stu mumentu in poi accuminciau l'assimilazioni de Galli e vinni a nasciri a cultura gallu-rumana ca arrurau finu all'arrivu de Franchi. Si calcula ca cu sta vera Cesari ammazzau chiu di 'n miliuni di Galli e nautru tantu fu arridduciutu in schiavitu', numira mpressionanti su si pansa ca a populazioni da Francia ni ddi tempi era di 6-7 miliuni. --Fabiumit (msg) 15:02, 30 Sitt 2008 (CEST)

Pupulazioni da Gallia cancia

Pupulazioni da Gallia citati di Cesari[1]
nomi Francisi Lucalizzazioni
Allobroges tra u Rodanu iautu e u Isere
Ambarres Valli vascia da Saona
Ambianos Valli da Somme
Ambibarii Armorique (non e sicuru)
Ambiliates (cunfusioni cu albini)
Ambivarètes non si sapi , forsi nto nord-est
Andes rigioni Angers
Arvernos Auvergne
Atrebates rigioni da Arras
Atuatuques Bélgica - rigioni da Namur
Aulerques Brannovices ramu di li Aulerques non localizzati
Aulerques Cénomans regioni di Mans
Aulerques Eburovices regioni di Évreux
Ausques regioni di Auch
Belovacos regioni di Beauvais
Bigerrions regioni di Bigorre
Bituriges Berry
Blannovii confusioni possibili cu li Aulerques Brannovices
Boios straneri stallatisi cu li edui
Cadurques Quercy
Calètes Normandia
Carnutos Beauce
Caturiges Valli iauta di Durance
Ceutrons Valle iauta di Isère
Cocosates Aquitani Lucalizzati malamenti
Coriosolites Côtes-d'Armor
Diablintes Mayenne
Eleutètes non lucalizzati, fossi ntra u Cantal e lu Aveyron
Elusates Aquitani, regioni di Eauze
Esubiens Calvados
Gabales Gévaudan (oggi Lozère)
Gates Aquitani, non lucalizzati
Graiocèles regioni do Mont-Cenis
Grudii Alliati di li nervios
Eduens Nivernais, Morvan
Helvètes montagni da Svizzira
Helviens Vascia Ardéche y Cévennes
Latobices Alliati di li Helvecios
Lémovices Limousin
Leuques Haute-Marne
Lévaques alliati di li de los nervios
Lexoviens Lieuvin, regioni di la Auge
Lingons chianura Langres
Mandubiens Auxois (Alésia)
Médiomatriques Lorraine
Meldes Brie
Ménapes Belgiu - Fiandre
Morins Boulonnais, Flandres occidentales
Namnètes regiuni di Nantes
Nantuates Valli Svizziri
Nervios Belgiu - Hainaut, Brabant
Nitiobroges regioni di Agen
Osismes Finistère
Parisios region di Paris
Pétrocores Périgord
Pictons Poitou
Pleumoxii alliati di li nervii
Ptianii Aquitani, non lucalizzati
Rauraques regioni di Bâle
Redones regioni di Redon
Rèmes Champagne
Rutènes regioni di Albi e di Rodez
Santons Saintonge
Sédunes Svizzira - regioni di Sion
Ségusiaves Forez
Senones Beauce, Gâtinais
Séquanes Franche-Comté, e na parti di la Haute-Alsace e di l'Ain
Sotiates Aquitani, regioni di Sos
Suesiones Soissonnais
Tarbelles regioni di Tarbes
Tarusates Aquitani, regioni di Albret?
Tigurins alliati di li helvezi, non lucalizzati
Trévires Luxemburgo, Girmania -Trêves
Tulinges alliati di li helvezi, non lucalizzati
Turons Touraine
Unelles Cotentin
Véliocasses Vexin
Vellaves Velay
Vénètes Morbihan
Véragres Svizzira - regioni di Martigny
Viromanduens Vermandois, Thiérache
Vocates Aquitani, regioni di Buch
Voconces Comtat, Prialpi di Provenza
Volques Arécomiques Linguadoca
Volques Tectosages Valli da Garonna iauta
  1. Jean-Louis Brunaux Les Gaulois, Paris, Editions Les Belles Lettres, 2005