Scicli

nu cumuni di Tàlia
Scicli
Muttu: Urbs inclita et victoriosa
Nomu ufficiali: Scicli
Riggiuni: {{{riggiuni}}}
Pruvincia: Rausa (RG)
Cuurdinati: 36°47'28.96"N, 14°42'8.95"E
Ammustra ntâ mappa
Superfici: 137,57 km²
Abbitanti: 25.560
Dinzitati: 187 ab./km²
Cumuni cunfinanti: Muòrica, Rausa
CAP: 97018
Prifissu telefònicu: +0932
Situ ufficiali: http://www.comune.scicli.rg.it/


Scicli (o Scìchili) è un cumuni di 25.560 abbitanti n pruvincia di Rausa, situatu ntâ parti sud urientali dâ Sicilia, a 28 chilòmitri di Rausa, copulocu dâ pruvincia.
Li sò cuurdinati giugràfichi sunnu: 36° 44'N e 14° 42'E. La supirfici dû cumprinsòriu cumunali è di 137.54 kmq.
Lu tirritòriu cunfina cu li cumuna di Rausa e Muorica e si stenni pri quarchi 20 km ntâ fascia custera, di la fuci di l' Irmìniu uzinu a la cuntrada di Pisciottu.

La chiesia di S. Bartolomeu a Scicli.

Lu cumplessu architetturali baroccu è ricanusciutu di l'UNESCO comu patrimoniu munniali.

Stòria cancia

L'uriggini dâ cità di Scicli si pò allucari nnô pirìudu III Sìculu (ca cumprenni l'anni dô 1500 aprima di cristu nzinu a l'800 a.c.).
Tanti sunu li spiegazzioni ca s'hannu datu, parrannu di l'urìggini dô nomu, ma chidda ca pari la cchiù pussìbbili è chidda ca pigghiau lu nomu di li stissi abbitanti ca la funnaru, li Siculi, e stu nomu vinni appoi ripigghiatu di l' Àrabbi 'n Shik'lah; nfatti nto sò tirritòriu, e spicialmenti supra lu coddi San Matteu, unni pi sèculi abbitaru li sciclitani, s'hannu attruvatu tracci di antichi nzidiamenti di genti Sìculi. La cità antica, era misa supra la cullina di San Matteu, unni ci sù e si punnu vidiri rutti e sapùrcara ammeri la zona ditta di "Chiafura", e li ruini dû "Casteddu di li Tri Cantuni" .
La cità fu culonizzata dê Greci e dê Rumani. Dopu ca cascau lu Mpèriu Rumanu d'Uccidenti, vinni assuggittata di li nvasioni barbàrichi e li Saracini addivintaru li patruni di Scìchili, accussì comu a tutta la Sicilia. 'N particulari Scicli fu sutta a lu putintatu mussurmanu nta l'annu 864.
Accussì, nnâ prima mitati dô XII sèculu., lu giògrafu àrabbu Al-Idrisi cuntava Scicli nnô Kitâb nuzhatu-l mushtâq ecc. (Libbru pô sullazzu di cui s'addiletta a furiari lu munnu), cchiù canusciutu comu ô "Libbru dô Re Ruggeru":
"La rucca di Shiklah iàvata supra ê timpi dâ muntagna, è di li cchiù nòbbili, e la sò chiani di li cchiù ginirusi. E' luntana dô mari quarchi tri mìgghia. Lu paisi pròspira magnu assai: pupulatu, nnustrii, nturniatu di na campagna abbitata, pruvistu di mircati..."
"Ammeri Shiklah c'è nzinu a ora na funti saputa sèntiri 'Aynu-l Awqât (Donnalucata), zoè "funti di l'urazzioni", accussì ditta picchì l'acqua nesci fora sulu mentri ca si fannu li prijeri".

La libbirazzioni di Scicli dê Saracini si pò allucari a lu 1091, câ vittòria dê Nurmanni. Si cunta ca nta ss'annu ci fu l'aiutu miraculusu di la Madonna a Cavaddu, ditta a Scicli Madonna di li Milizzi o di li Mulici, ca cunfunnìu e scunfiggìu li Saracini.

Dopu li Nurmanni traseru appoi li Svevi e lu magnu e lluminatu re Fidiricu II ci cunfirmau a Scicli lu privileggiu di Cità Dimaniali, ca già ci l'avìa datu lu Conti Ruggeru d'Autavilla.
Fu cunfirmatu macari lu muttu dû stemma dâ cità: Urbs Inclita et Victoriosa.
Appoi macari Scìchili appi a cascari sutta a l' Angiuini e sutta a ssa duminazzioni s'èppiru moti contru ê francisi, dopu lu famusu abbinimentu dê Vespri siciliani. Sotta a l'Aragunisi nascìu la Cuntea di Muorica, e Scicli vinni a fàciri parti di stu pussidimentu. Lu primu Conti di Muorica fu Fidiricu Mosca e doppu passau a li Cabrera di cui na figghia si mariatau cu Fidiricu Enriquez ntô 1640; chisti funnaru a Scicli dui Cunventi di l'Òrdini di li Franciscani: Santa Maria dû Gesù (distruggiutu appoi dû tirrimotu dô 1693) e Santa Maria di la Cruci sùpira a la cuddina chiamata cô stissu nomu.
Nta dd'anni a Scicli c'èranu nòbbili alluminati e ginirusi, comu a Giuseppi Micciché, ca doppu ca murìu ancora picciottu sò figghiu Vicenzu, arrijalau na parti di li sò ricchizzi pi la fabbricazzioni dû Cunventu dê Cappuccini (unni appoi nascìu la "Villa Penna) e dô Cullèggiu di li Gisuiti (ora Chiesa Matri di Santu Gnazziu), e Petru di Lorenzo Busacca, binifatturi assai amatu, a cui furu additicati na chiazza dô paisi e la "marcia" ca si pò cunziddirari "l'Innu di Scìchili", e n èbbica nova macari lu Spitali di Scicli.

La Cità cancia

Oggi la cità si stenni tra tri cavi o vadduni (comu foru chiamati di Eliu Vittorini nni Le Città del Mondo) versu lu Canali di Sicilia, supra na granni chianura cunturniata di li cullini.
La cità di Scicli s'attrova nna na pusizzioni giugràfica troppu bedda: la muntagna di San Matteu èni cunturniata di dui turrenti, chiddu di "Santa Maria 'a Nova" (Santa Maria la Nova) e chiddu di "Sa 'Mmartulumìu" (San Bartulumìu), mentri la ciumara di Mòdica scurri chiù sutta. Na vota (parramu di trimila anni fa finu a l'Ottucentu) lu paisi era cumpletamenti situatu supra la cullina di San Matteu chiusu di murra pussenti e antichi. Poi, pi la necessitati di acqua, si ncuminciau a custruiri sempri chiù versu a valli, quinni lu paisi si trasfirìu nnâ conca unni lu viditi oggi. Magnu assai sù li munumenta e li cresi ca a Scicli putiti ammirari: prima di tutti la "Chiesia 'i San Matteu" ("Cresia di San Matteu"), bedda, granni e maistusa, eni cullucata supra la muntagna ca porta lu stissu nomi. Àutri beddi munumenta sù lu Palazzu Binivintanu, ecc.

Frazziuna cancia