A Scizzia currispunni a l'aria euro-asiàtica ca nni l'antichità, ntra u sèculu VIII a.C. e u sèculu II d.C. fu abbitata dâ pupulazziuni dî Sciti.

A so pusizziuni e a so 'rannizza canciaru nnô cursu dâ storia ma di sòlitu l'aria signalata di l'autura clàssici cunteni:

Nnâ littiratura siciliana cancia

Giuvanni Meli ammintuva sta riggiuni nnô so puema èpicu: Don Chisciotti e Sanciu Panza.[1] Pi dàrini n'idea di n'abbintura chi sta p'accuminzari, cirtamenti chinu di difficurtati, Meli fici na rifirenna a nu locu luntanu, afflittu e abbannunatu. P'accapari sta mmàggini, scrivìu:

Di la Scizzia gnilata era vinutu
a cavaḍḍu a li negghi e li timpesti,
lu mmernu, vecchiu, rìggidu e ngriddutu,
'n cumpagnìa di li venti cchiù mulesti;

Lijami di fora cancia

Rifirimenti cancia

  1. Meli, Giuvanni (2002) Don Chisciotti and Sanciu Panza, traduciutu di Gaetanu Cipolla, Legas (Edizziuni bilinguali: sicilianu e ngrisi)