Lu scurpiuni è nu nvirtibbratu dâ famigghia dî Scorpionidi e di l'òrdini dâ classi di li Aràcnidi, cu corpu appiattitu pruvvistu antiriurmenti di dui rabbusti cheli, lu cui addome si prulonga nta na cuda ca ci havi a l’àpici un puncigghiuni ricurvu vilinusu. St'artròpudi ci havi di dui a cincu para d'occhi latirali cchiù sìmplici e unu cintrali cumplessu. Lu scurpiuni ci havi nu corpu di culuri variàbbili tra lu giarnastru e lu brunastru e n'addomi divisu nta dui parti, di cui chidda pustiriuri tèrmina nta un puncigghiuni vilinìfiru. Ci sunnu nummarusi speci, ca càmpanu speci ntê lochi àridi e disèrtici dî riggiuni trupicali e subtrupicali, ammucciànnusi di jornu nta purtusa o tani ntô tirrenu e niscennu di notti a caccia di predi. Lu scurpiuni veni magari canusciutu comu "salifiziu" o "surfìzziu" ntei bbanni di Sampieri, Scicli e tanticchia ro Puzzaddu.

...

Tu, sparti, ha' avutu la virtù custanti
di jri contru di lu priputenti,
di lu mafiuseddu ccu li 'nguanti,
di qualchi nubilottu e prisidenti;
e tutti chisti cca, naturalmenti
— chisti, ca nni vulissiru pircanti -
quannu ci ammatti azzìccanu li denti.
Ma di 'sti salifizii non ti scanti,
ca li scagghiuni to' su' cchiù putenti
e si l'accarpi chiamanu li santi!
A LU ME' GIURNALI - Ninu Martogliu