Utenti:Michiluzzu Scalisi/Dittongu

Dittonghi cancia


Lu dittongu (grecu διφθογγος, "díphthongos", cu dui sónura) inta la funética esti na cugnintura di dui vucóiti furmatu di nu lestu stralocu di nu vucóiti a n'autru, di paru intisu di cui ascuta comu na vucali única, intamía nu schettu funima vucálicu. Mentri li vucóiti símprici e munuttonghi sunnu discrivuti comu fónura fermi, li dittonghi inzértanu nu stralocu di la lingua.

Li munuttonghi vennu affigurati inta l'SFI di nu figura única, intamisiá li dui a di lu sicilianu pasta /'paʃta/. Nu dittongu poti siri cunziddiratu na vucali longa, l'articulazziuni di la quali nun esti ferma ma firringhidda. Intamisía, inta l'angrisi grass /ˈgɹɑːs/ avi nu sonu fermu e stinnicchiatu, mentri piccontra same /ˈseɪm/ avi nu sonu intunatu. Chistu veni cunziddiratu nu dittongu e trascrivutu cu dui figuri, la prima di li quali affigura lu locu di spartenzia di la catrecia di la lingua e lu sicunnu chidda d'agghicu. Di addunari-si-nni ca nun tutti li funitisti sunnu di cummegna incapu quali esti lu locu di spartenzia e d'agghicu di nu dittongu.

Inta la lingua siciliana unificata cci sunnu dui tipi di dittongu:


Li scinnenti impízzanu di na vucali di chiui pisu (tonu chiui autu, o chiui forti) e accábbanu di na menza vucali di minu pisu, comu /ai/ di "ai":




L'acchiananti impízzanu di na menza vucali di minu pisu e accábbanu di na vucali di chiui pisu, comu /ja/ di "ghiarnu":