Santu Pietru (Brìndisi)

nu cumuni di Tàlia
(Rinnirizzata di San Petru (BR))
Cercamu persune de lu Salentu ntirissate a scrìvire artìcule, crande o pìccule, 'n salentinu per lu nosthru pruscettu nciclupèdicu Wikipedia. Putete scrìvire quiddhru ca vulete (per esempiu l'artìcule subbra le cumune salentine). Ma per favure, lasciate una thraduzione de le parole diffìcile e ndicàte la pruvenienza de la parlata salentina usata. Nun mporta se sete leccisu, brindisinu, o tarandinu, sempre salentinu sete! Crazie.
abbiccidariu St'artìculu è scrittu 'n sicilianu standard, si stai circannu l'artìculu scrittu 'n salentinu di Santu Pietru (BR), vidi Santu Pietru (artìculu 'n salentinu).


Santu Pietru
File:San Pietro Vernotico-Stemma.png
Nomu ufficiali: San Pietro Vernotico
Riggiuni: Pugghia
Pruvincia: Brindisi (BR)
Cuurdinati: 40°30'41.598"N, 18°0'51.638"E
Ammustra ntâ mappa
Superfici: 46 km²
Abbitanti: 15.019
Dinzitati: 327 ab./km²
Cumuni cunfinanti: Brìndisi, Cilinu, Schinzanu (LE), Turchiarulu
CAP: 72027
Prifissu telefònicu: +0831
Situ ufficiali: http://www.comune.sanpietrodimorubio.vr.it


Santu Pietru (puru scrittu Santupietru) o Santu Pietru Vernoticu (virsioni lucali longa) è un cumuni salentinu ca s'attrova nta la pruvincia di Brindisi.

Storia cancia

Ntô passatu Santu Pietru (ma puru Turchiarulu, San Donaci, San Pancraziu e Cilinu) facìa parti dâ pruvincia di Lecci.

Lu stili di vita di na vota cancia

Tanti anni arreri li cosi a Santu Piertu e 'n tanti àutri paisi èranu diversi, nun c'èranu tutti li tecnoluggìi ca ci sunnu ora. Certu ora è cchiù còmmitu, tinemu tutti li cosi a purtata di manu.

Tanti tradizzioni s'hannu persu, nun c'è quasi cchiui lu rispettu, ma prima la famigghia avìa tanta mpurtanza, si campava cu tanta sirinità e allegrìa tra parenti e amici. La scola era sulu pi li màsculi, pi cu putìa jiri, li fìmmini arristàvanu a casa p'aiutari li mammi e li siri jàvanu fora e si ritiràvanu a l'ura di pranzu si nun chiui tardu, certu, si chiuvìa, nivicava o facìa malu tempu si stàvanu a casa. Duranti l'astati si nni jàvanu a li 3 di la matina a lu scuru cu li carretti e li cavaddi, pi poi turnari cchiù mprima pi la forti afa ca c'era versu li 11.

Tutti li cosi èranu fatti artiggianarmenti, cu li sarmenti di li vigni, facìanu lu carbunella pi li braceri, si facìanu li panara e tanti àutri cosi. Quasi ogni casa avìa l'ortu d'arreri cu li chianti e li jaddini, li cavaddi, e àutri armali. Li jaddi e li jaddini èranu li cchiù mpurtanti pirchì quannu sirvìa la carni, pi quarchi eventu spiciali, l'ammazzàvanu pi poi cucinàrili. Ogni casa avìa lu fucularu ca duranti lu nvernu ardìa sempri ogni jornu e puru d'astati pirchì sirvìa pi cucinari datu ca lu gas nun c'era.

Lu còmpitu di li fìmmini era chiddu a prima matina, la cucina, jàvanu addumari lu focu, jàvanu carriggiari la ligna e le sarmenti, li pignati ca s'usàvanu èranu li pignati di ferru ca vinìanu mpisi cu la catina supra la vampa di focu.

C'èranu li puzzi pi l'acqua ca nta lu catu carriggiàvanu pi lavàrisi e pi cucinari. Tannu li famigghi èranu nummirusi e pi crìsciri figghi s'avìa a travagghiari, li pannulini èranu di stoffa, abbisugnava lavàrili sempri.

Duranti l'astati 'n ogni strata era festa la sira si grapìanu miluni e àutra frutta e si cuntàvanu li stori, la festa cu attesa era la festa di Santu Pietru 'n sta occasioni si manciava carni, pisci e si facìa lu pranzu cumpretu tra familiari e amici, c'era na forti riliggiuni e cultu pi li santi e ogni dumìnica si java a missa a pedi e duranti li prucissioni s'addubbàvanu li strati cu ciuri, lucerni e cannili. Tanti èranu li pruverbi ca pi furtuna s'hannu tramannati nzinu a ora.

Talìa puru cancia


  Purtali di lu Salentu – Jiti a l'artìculi di Wikipedia supra lu Salentu.