Art rock
 Urigini stilistiche:  Rock prugrissivu
Avant-garde
Experimental rock
Free jazz
Fusion
 Urigini culturali:  Stati Uniti dâ Mèrica e Regnu Unitu na li anni sittanta
 Strumenti tipici:  Vuci
Chitarra
Bassu
Synth
Tastiera
 Pupularitati:  Assai diffusu e pupulari da li anni sittanta e uttanta, cu forti prisenza mainstream.

Art rock è nà espressioni ca si rifirisci a na granni famiggìa ri suttagèniri ri mùsica rock caratterizzati da lu tentativu ri annàri oltri li schemi standard di la canzuni pop versu formi musicali cchiù difficili eambiziosi, idealmenti dutati di la prufunnìta filusofica e tecnica tipica di la mùsica classica (specialmenti sinfonica), du jazz o diu la mùsica d'avanguardia. Spissu vennu usati vari strumenti comu archi e ottoni nnò tentativu di alluntanarisi da lu rock classicu. L'eventuali prisenza ri effettivi cuntaminazioni ra sti gèniri è da cunsidirari comu accessoria e inessenziali, 'n quantu scopu di l'art rock è cuntribbuiri a l'evoluzioni di la mùsica rock 'n sé, esplorannùnnì i possibbilitati espressivi. Si dissi puru ca l'art rock trasforma u rock da mùsica ra ballari (cunnutazioni ca cetamenti si po' facilmenti associari a lu rock and roll tradizionali) 'n mùsica da ascultari. Li opiri art rock sunnu spissu caratterizzati da testi ambizziusi e sperimentazioni melodica o ritmica. Quarchi esempiu ri artista art rock sunnu i Pink Floyd, i Jethro Tull, i The Who, i Florence and the Machine e i Sigur Ros.

U significatu cancia

'N nu certu sensu, l'espressioni “art rock” po' essìri cunsidirata accùssì vaga ra abbracciari, putenzialmenti, quasi tutti li album rock: si pensi pi esempiu a la mùsica ambient ri Brian Eno, a la spirimentazioni elettronica ri gruppi du muvimentu krautrock comu i Kraftwerk, a li divagazioni etniche ri Peter Gabriel a lu jazz rock ri Joni Mitchell ò a lu pop raffinatu di li Slapp Happy e di li Henry Cow o puru a la cuntaminazioni di lu pop rock cu la mùsica classica, spceci chidda d'opira de Queen o di cchiù mudernu The Lotus. Tuttavai, i critici (e li fan) usanu sta espressioni, 'n gèniri, pi distinguìri determinati autori e opiri ra chidda ca veni chiamata ('n modu nun menu vagu) “musica cummirciali”, ddà mùsica ca nun cerca ri jiri oltri i canuni standard di la mùsica pop, ma chi si teni dintra ddì cunfini, a lu scopu di risultari “rassicuranti” oppuru “orecchiabbili” a lu granni pubbricu. Nnà sta visioni, nu sinonimu ri significatu assai evidenti pi “art rock” putissi essiri “rock seriu” oppuru “rock impignatu” (sìenza dari a st'ultimi termìni cunnotazioni lijati a l'impegnu puliticu). 'N quarchi casu l'espressioni è quasi suvrapposta, 'n significatu, a chidda du rock alternativu.

Rock prugrissivu cancia

  Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Rock prugrissivu.


 
I Pink Floyd, artisti art rock.

U mumentu storicu 'n cui l'art rock raggiunsi u so piccu ri pupularitati cuincidi cu l'ebbìca di lu rock prugrissivu, na li anni sittanta, 'n cui gruppi comu Emerson, Lake & Palmer, King Crimson, Yes o Pink Floyd avevanu altrettanta visibilitati e altrettantu seguitu ri artisti mainstream. A la fini du decenniu, u punk rock turnò a imporri a semplicitati melodica e ritmica nnà mùsica rock; nnò stissu piriodu, i granni gruppi art rock pigghìaru u stesse percorso ri semplificazioni pi la propria mùsica, talvolta cu canciamenti di rotta vistosi.

L'Art punk cancia

  Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Art punk.


Benché l'art rock si possa cunsidirari, da nu puntu ri vista tencnicu, na speci ri antitesi di la semplicitati, causata spissu da l'assenza di na granni tecnica e di na bassa cunuscenza dù solfeggiu e ddà teoria musicali di musicisti punk, assai gruppi ri art rock foru nfluinzati da l'etica (si nun da li sunoritati) dù movimentu punk. I connessioni fra sti gèniri sunnu talmente cumplessi ca gruppi assai luntani comu i King Crimson e i Talking Heads arrìvarunu a convergere su sunoritati simili (na li anni uttanta)

Art rock e mùsica classica cancia

L'art rock si è puru truvatu a convergere, pi avutri versi, cu la mùsica cuntemporane. Cumpositori “classici” du XX secolo comu John Cage, Karlheinz Stockhausen, Steve Reich, Terry Riley, e Philip Glass, cu loru interessi pu ritmu e la ripetizioni, s'avvicinaru assai a li filoni cchiù d'avanguardia di l'art rock.