Queen
Li Queen 'n cuncertu ntô 1984
Li Queen 'n cuncertu ntô 1984
Paisi d'urìggini:  Bannera dû Regnu Unitu Regnu Unitu
Gèniri:  Glam rock
Rock prugrissivu
Hard rock
Art rock
Heavy metal
Dance rock
Pop rock
Arena rock
Pirìudu d'attivitati:  1970 – 'n attivitati
Casa discugràfica:  EMI
Parlophone
Elektra Records
Capitol
Hollywood
Island
Album:  35:   15 studiu;   8 live;   12 raccolti
Situ Web:  Queenonline.com
Lu sìmmulu dî Queen
Lu sìmmulu dî Queen

Li Queen sunnu nu gruppu musicali rock ngrisi, furmatusi a Londra ntô 1971, cumpostu urigginariamenti dû cantanti Freddie Mercury, dû chitarrista Brian May, dû battarista Roger Taylor e dû bassista John Deacon.

Lu gruppu, canusciutu comu unu tra li cchiù mpurtanti dâ scena musicali munniali, vinnìu tra li 150 e li 300 miliuna di dischi; tra li cchiù mpurtanti canzuni dû gruppu cci sunnu Bohemian Rhapsody, misa sia dî critici sia di sundaggi pupulari tra li megghiu canzuni di tutti li tèmpura, We Are the Champions e Somebody to Love di Mercury, We Will Rock You, Who Wants to Live Forever e The Show Must Go On di May, Radio Ga Ga e A Kind of Magic di Taylor e Another One Bites the Dust e I Want to Break Free di Deacon. La prima raccolta sû gruppu, Greatest Hits I (1981), risulta l'album cchiù vinnutu 'n assulutu 'n Nglaterra, cu chiossai di 6 miliuna di copii vinnuti, annavanzannu Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club BandBeatles.

Lu gruppu appi nu granni successu di pùbbricu ntô corsu di l'anni e appi na forti nfruenza ncapu dî ginirazzioni e li musicisti succissivi. Ntô 2001 lu gruppu fu misu nnà Rock and Roll Hall of Fame di Cleveland e, ntô 2004, ntâ UK Music Hall of Fame. Ntô sunnaggiu d'opinioni, fattu ntô Regnu UnituBBC ntô 2007, li Queen vinneru numinati comu lu “megghiu gruppu ngrisi di tutti li tèmpura”, prima dî Beatles e Rolling Stones; pi di cchiù, li quattru cumpunenti dû gruppu foru misi ntâ Songwriters Hall of Fame. Lu gruppu, ca pigghiau spuntu principalmenti dû rock prugrissivu e dû glam rock, fu capaci di adattàrisi a gènira musicali assai diversi e di nuvitati, comu heavy metal, gospel, blues rock, mùsica alittrònica, funky e rock psichidèlicu.

Carattarìstica dû gruppu èranu li cuncerti, (707 'n 26 nazzioni dû 1971 nzinu lu 1986) ca, animati di Mercury, cunziddiratu unu di cchiù carismàtici frontman di sempri, si trasfurmàvanu 'n spittàculu tiatrali; pi stu mutivu, a lu gruppu fu spissu attribuitu lu tìtulu di "megghìu gruppu-live dâ storia". L'espusizzioni ô Live Aid fu vutata di nu vastu nùmmiru di crìtici nun sulu comu la migghiuri di l'abbinimentu, ma una di megghìu 'n assulutu dâ storia dâ mùsica muderna. La morti di Mercury, leader du gruppu, avvinuta lu 24 di nuvèmmiru 1991, e lu ritiru di John Deacon ntô 1997 frinarunu la pruduzzioni musicali dû gruppu; May e Taylor cuntinuaru a sunari nzemi, furmannu cu Paul Rodgers, a partiri dû 2005, li Queen + Paul Rodgers, esperienza finuta nto 2009.

Storia dû gruppu cancia

La furmazzioni (1968-1971) cancia

Ntô 1964, lu chitarrista Brian May funnò nzemi a Tim Staffell li 1984; lu gruppu, cumpostu di àutri quattru membri, appi nu bonu successu, arrivannu ntô 1967 a aprirìu nu cuncertu ri Jimi Hendrix e a partecipari a nu granni cuncertu di natali cu T. Rex e Pink Floyd. Doppu lu sciugghimentu dû gruppu ntô 1968, May e Staffel addicideru di furmari n'àutru gruppu, nzirennu accussì na bacheca di l'Imperial College, unni studiàvanu, nu annunciu: “Circassi battirista stili Ginger Baker / Mitch Mitchell". A stu annunciu arrispunnìu Roger Taylor, ca cummincìu ca propri prufissiunalità May e Staffel, arriniscennu a tràsirì ntô gruppu chiamatu Smile. La prima apparizzioni pùbbrica dû novu gruppu fu lu 26 di uttùviru 1968, quannu raperu nu cuncertu di Pink Floyd; ntô maiu 1969, lu gruppu firmau nu cuntrattu câ Mercury Records pâ pubbricazzioni di nu sìngulu.

Nna stu pirìudu Staffel prisintau a li cumpagni dû gruppu nu picciottu ca si chiamava Farrokh Bulsara dittu “Freddie”, ca facìa parti di na blues banna, l'Ibex (poi Wreckage), ca dava assai cunzigghi a li Smile supra comu sunari e prisintàrisi 'n pùbbricu. Lu sìngulu “Earth”, rigistratu a li Trident Studios, vinni pubbricatu nna li Stati Uniti dâ Mèrica senza arrinèsciri ad aviri successu; pi stu mutivu, Staffel dicidìu d'abbannunari li dui cumpagni, trasennu a fari parti di li Humpy Bong.

Li ristanti cumpunenti di Smile, cunzigghiati di Bulsara, ca si cci avìa junciutu, cuntinuaru a travagghiari e, nna l'aprili 1970, canciaru lu nomu dû gruppu 'n “Queen”, cuminciannu a circari nu bassista; lu 27 di giugnu 1970, li tri, cumpritati di Mike Grose, s'apprisintaru pâ prima vota 'n pùbbricu, a Truro, 'n nu cuncertu di binificenza pâ Cruci russa. Lu nomu “Queen” (chi signìfica riggina) vinni pinzatu di Bulsara, ca accuminzau a fàrisi chiamatu “Mercury”. Lu stili aduttatu dû gruppu cumprinnìa àbbiti di sita 'n jancu e nìuru, bracciali, aneddi e cullari. Doppu pocu tempu Grose abbannunanu lu gruppu, accussì comu fici lu sò sustitutu Barry Mitchell. Doppu aviri pruvatu Doug Ewood Bogie, Taylor e May ncuntraru ntô jinnaru 1971 John Deacon, cci suggirìu lu postu di bassista nnî Queen; a fini frivaru, Deacon, pâ sò tranquillità e la sò cunuscenza di l'alittrònica, addivintau u quartu cumpunenti dû gruppu.

« Queen è nu nomu curtu, sìmprici e fàcili d'arricurdari ed esprimi poi chiddu ca vulemu essìri, granni e rigali. Lu glam è parti di nuiatri e vulemmu èssiri dandy. »


Li primi anni (1972-1975) cancia

Nunustanti foru mpignati a finiri la sò pircurrenza univirsitaria, li Queen accuminciaru nu tour 'n Curnuvagghia, pi accuminciari a pruvari quarchi canzuna e accanzari cunfidenza cu palcuscènicu; ntô sittèmmiru 1971, Terry Yeadon, nu amicu di Brian May, uffrìu a lu gruppu la pussibbilità di riggistrati gratis nnî novi studi “De Lane Lea Studios, pi mintiri 'n prova l'attrizzaturi. L gruppu accittau, riggistrannu quarchi canzuna urigginali comu Liar, Keep Yourself Alive e Stone Cold Crazy, ca attiraru l'attinzioni di John Anthony, discugràficu dî Mercury Records, e di Roy Thomas Baker, cullabburaturi dî Trident Studios, agenzia di management ca misi sutta cuntrattu li Queen, câ supirvisioni dû manager Jack Nelson.

Nna l'astati 1972, Mercury e l'àutri ncuminzaru a travagghiari û primu album, ca fineru ntô jinnaru 1973; a marzu, li Queen firmaru lu primu cuntrattu di ncisioni pû mircatu britànnicu e europeu cu EMI; nna li Stati Uniti dâ Mèrica e 'n Giappuni lu gruppu era mmeci sutta cuntrattu dî Elektra Records. Lu 9 di aprili, Nelson urganizzau la prisintazzioni ufficiali dû gruppu ô Marquee Club di Londra; ccà s'arrivilau cu successu, nunustanti la scarsa affluenza di pùbbricu. Lu primu sìngulu, Keep Yourself Alive, vinni pubbricatu lu 6 di giugnettu, arricivennu ricinsioni favurèvuli dâ crâtica, senza pirò riciviri quarchi promuzzioni radiufònica. Ntô misi prima dû sò princìpiu discugràficu, li Queen, cu nomu di “Larry Lurex”, avìanu ncisu la rintripitazzioni di I Can Hear Music.

L'album di primu passu, Queen I, ca niscìu lu 13 di giugnettu 1973 e cumprinnìa canzuni scritti quarchi annu prima, porta nu vantaggiu appritanti e câ chiarizza dâ vuci di Freddie Mercury e l'assuli di Brian May, juncennu hard rock (Liar), rock prugrissivu (My Fairy King) e ballati melòdichi (The Night Comes Down) o glam rock e macari l'ambientazzioni dâ fantascenza, trattennu principarmenti d'òpiri di John Ronald Reuel Tolkien (Great King Rat). Nnî Stati Uniti lu gruppu arrivau a l'83° postu nnâ classìfca. Nta stu pirìudu, lu tema dû jancu e nìuru, mmintatu di nu gruppu di fan di Liverpool, crisciu ri impurtanza; sta peculiarità era prisenti puru ne cuncerti, ca prevedevanu nu strittu cuntattu cu pùbbricu, duranti li quali era vistuti 'n modu bizzarru cu àbbiti criati dâ stilista Zandra Rhodes.

13 di sittèmmiru ô 2 di frivaru 1974, lu gruppu ngrisi accuminzau lu sò primu tour, lu Queen I Tour, ca li vitti ammustràrisi comu gruppu di supportu di Mott the Hoople 'n 35 cuncerti, principarmenti 'n Nglaterra; duranti li spittàculi di sti anni lu gruppu nzirìu nnî scaletti, appressu li sò propri canzuni, brevi medley rock and roll di canzuni di l'anni cinquanta, comu Jailhouse Rock e Big Spender. Lu 21 di frivaru, lu gruppu sunau live a Top of the Pops nu branu mai pubbricatu (Seven Seas of Rhye) c'addivintau l'ùnicu sìngulu dû secunnu discu dû gruppu; avennu nu granni successu cummirciali, vinennu trasmisu 'n cuntinuazzioni nnî stazzioni radiufònichi e arrivannu o 45° postu nnî classìfichi ngrisi.

 
U cantanti de Queen Freddie Mercury, duranti nu cuncertu a New Haven ntô nuvèmmiru 1977.

Queen II, niscìu l'8 di marzu 1974, risulta nu “concept album”, ca sviluppa l'idea dâ battagghia tra beni e mali, cuncetti mudillati principarmenti di nu puntu di vista crumàtica; lu stissu discu risulta divisu 'n “White Side” e “Black Side”, “latu jancu” e “latu nìuru”, dui parti carattarizzati dî diffirenti approcci sunori. Lu primu, curatu principarmenti di May, cumprenni ballati e prugressioni milòdichi, comu “White Queen (As It Began), “Someday One Day” e “Father To Son”, mentri la parti di Mercury è carattarizzata dî soni cchiù duri, caòtici e barocchi, nziriti 'n testi enigmatici e cuntorti, comu “The March of the Black Queen” e “The Fairy Fellers Masterstroke”. Tra l'elementi cchiù nnuvativi di Queen II, cc'è l'utilizzu di novi gèniri musicali, comu lu rock and roll (The Loser In The End, scritta di Taylor) e lu pop (Funny How Love Is). L'album arrivau ô 35° postu nnâ classîfica ngrisa.

L'1 di marzu 1974, lu gruppu accuminzau lu Queen II Tour, duranti lu quali lu sòò secunnu album acchianau a brigghia sciota li classìfichi ngrisi, mintìrisinni ô 5° postu e supirannu li 100 000 copii vinnuti, addivintannu discu d'argentu, addimentri Seven Seas of Rhye arrivau nnâ “top ten” di classìfica di sìnguli; ntô stissu misi, Elektra Records pubbricò Queen I 'n Giappuni, unni cci trasìu 'n classìfica ntô giru di picca jorna. Lu tour nazziunali finìu cû Rainbow Theatre di Londra chinu, sùbbutu prima di partiri pî Stati Uniti, cantannu cu li Mott the Hoople e Aerosmith; doppu lu principiu ô Regis College di Denver lu 16 di aprili, na gravi forma di epatiti curpìu Brian May, custriggennu lu gruppu a cancillari li rimanenti dati. Lu restu dû gruppu aspittau lu chitarrista, ca utilizzau lu tempu 'n cummaliscenza scrivennu novi pezzi pû futuru album, riggistratu a giugnettu nnî Rockfield Studios 'n Galles e, poi, a li Trident Studios di Londra.

Lu terzu sìngulu dû gruppu, Killer Queen / “Flick of the Wrist”, asempiu dû stili glam rockart rock, appi nu granni successu, trasennu 'n classìfica drittamenti ô 5° postu, arrivannu poi ô 2° postu; nna li Stati Uniti sta produzzioni, pi la quali Mercury vincìu ntô 1974 l'Ivor Novello Awards, addivintò discu d'oru. Sti risultati spinseru lu gruppu ad affrittari li priparativi pi nu novu tour ngrisi, 'n attesa dâ pubbricazzioni dû terzu album ufficiali, Sheer Heart Attack. Nisciutu l'8 di nuvèmmiru 1974, lu discu cunteni mpurtanti cuntribbuti, di cchiù di May e Mercury, di Taylor e Deacon. Ntô discu si nota nuvamenti l'equlibbriu tra li vari stili musicali assai diffirenti, passannu dî vuci ancìlichi di “In the Lap of the Gods” ô heavy metal di Stone Cold Crazy, dû “boogie-woogie” di Now I'm Here o chiantu di “Lily of the Valley e di “Dear Friends”. Cunziddiratu nu clàssicu dû rock è funti di spirazzioni pi numirusi gruppi comu Metallica e Extreme, Sheer Heart Attack arrivò o 2° postu ntô Regnu Unitu e ô 12° postu nnî Stati Uniti.

Lu 30 di uttùviru accuminzau a Manchester lu Sheer Heart Attack Tour, riggistrannu na longa seria di “tuttu sauritu”; di sta tournée accuminciò lu custumi di sunari ô tèrmini di ogni cuncertu, sparti di chiddi tinuti 'n Irlanda, na virsioni acùstica di God Save the Queen, utilizzannu la sula chitarra lèttrica di Brian May, arripigghiannu ciò ca Jimi Hendrix avìa fattu cu l'innu nazziunali miricanu. Mercury, sùbbutu prima di l'innu, lanciava rosi e brindava cu coppi di champagne. Lu 15 di jinnaru 1975, lu tour si spustò nnî Stati Uniti; chistu vinni tuttavia parzialmenti annullatu pi prubbremi a ula ca curpìu lu cantanti Freddie Mercury. 'N aprili, li tappi dâ tournée si spustaru 'n Giappuni, unni li Queen vìnniru accolti di 3 000 fan a l'ariuportu di Tokyo.

La cunsacrazzioni (1975-1978) cancia

Nna l'astati1975, doppu aviri firmatu nu novu cuntrattu cu la EMI e aviri abbannunatu li Trident Studios e Jack Nelson pi raggiuni ecunòmichi, lu gruppu accuminciò a travagghiari a nu novu album, passannu assai tempu 'n sala di riggistrazzioni, guidati dû novu manager John Reid. Lu principali risultatu di stu travagghiu fu Bohemian Rhapsody, na canzuna di circa 6 minuti scritta di Freddie Mercury c'addivintau la “canzuna sìmmulu dû pruggettu musicali e artìsticu chiamatu Queen”, pi la quali cci vòsiru tri simani di riggistrazzioni, di cui una sula pî parti vucali. Reid pruvau a cummìnciri li Queen, senza successu, ca la canzuna era troppu longa pi èssiri pubbricata.

Nu amicu dû gruppu, Kenny Everett, deejay di Capital Radio, a cui vinni cunzignata na copia dû vinili dû branu, si piacìu assai la canzuna e addicidìu di trasmittìrila â radiu. Lu successu di sta canzuna cummincìu la EMI a pubbricari la canzuna; nisciuta lu 31 di uttùviru 1975, lu sìngulu vinnìu 'n dui simani 150 000 copii. A causa dî sò mpegni a palati, quantu ca nun putìa participari a li trasmissioni TV, vinni cummissiunatu a Bruc Gowers nu vidiu clip dâ canzuna, tra li primi nnâ storia dâ mùsica, lu primu ntô gèniri rock, trasmisu lu 20 di nuvèmmiruTop of the Pops. La canzuna arristau pi 9 simani cunzecutivi ô 1° postu dâ classìfica ngrisa, anticipannu cu successu la nisciuta dû novu discu.

A Night at the Opera, di cui lu tìtulu veni spiratu a l'omònimu film dî frati Marx, addìvintau unu di dischi cchiù custusi mai rializzati di l'epuca, di cchiù era lu cchiù granni successu dû gruppu. L'unioni di rock e òpira lìrica, prisenti 'n quarchi branu pricidenti comu Killer Queen, è prisenti ntô novu album. Sparti di Bohemian Rhapsody, lu chiantu rumànticu di Love of My Life e a l'attimusfera retrò di “Seaside Rendezvous” e di “Lazing on a Sunday Afternoon”, tutti scritti di Mercury, nutèvuli sunnu puru li canzuni scritti d'àutri cumpunenti, comu “I'm in Love with My Car”, scritta e cantata di Roger Taylor, The Prophet's Song e “Sweet Lady” di Brian May e You're My Best Friend di John Deacon, la sò secunna cumpusizzioni pû gruppu, arrivata ô 7° postu nnî classìfichi di sìnguli ngrisi. Stu album fu lu primu successu nna li Stati Uniti, unni arrivau ô 4° postu nnî classìfichi di l'album, addivintannu discu di platinu e arristannu pi 56 simani 'n classìfica. Lu granni travagghìu ca fu nicissariu pi finiri stu LP purtau pirò flu litiggiu cu Roy Thomas Baker.

 
Li Queen duranti lu cuncertu a New Haven ntô 1977.

29 di nuvèmmiru nzinu ô 2 di dicèmmiru, quattru sirati di tuttu sauritu a l'Hammersmith Odeon di Londra cunzacraru difinitivamenti lu gruppu. Â fini dû 1975 e li primi misi dû 1976, lu gruppuni tinìu armenu 75 cuncerti pi l'A Night at the Opera Tour, ca tuccau Europa, Giappuni, li Stati Uniti e Australia. Lu 18 di sittèmmiru 1976, pi ringrazziari li fan, lu gruppu urganizzau nu spittàculu gratuitu a l'Hyde Park, unni foru prisenti circa 176 000 pirsuni. Lu primu sìngulu dû novu travagghiu dû gruppu fu a ballata Somebody to Love, trasmisa ancora na vota di cuntinuu di Kenny Everett, sta canzuna vinni pubbricata lu 12 di nuvèmmiru, accumpagnata di nu novu vidiu prumuzziunali di Bruce Gowers, priavvisannu la nisciuta dû novu album.

A Day at the Races niscìu lu 10 di dicèmmiru 1976, utilizzannu nu tìtulu nuvamenti spiratu a nu film dî frati Marx. Assai, sparti dî rifirimenti cinimatugràfici, sunnu l'elementi ca l'avvicìnanu ô pricidenti discu, comu la quasi idèntica cupirtina e lu ntirnamentu dû dramma liricu e dâ canzunetta. Sunnu sempri prisenti pirò sia l'hard rock cu Tie Your Mother Down, sia la pop ballata cu “You Take My Breath Away”, senza truvari pirò, ne li nzemi di tracci, “l'ironia sinsazzionali di A Night at the Opera”, ca supravvivi sulu cu “The Millionaire Waltz” e Good Old-Fashioned Lover Boy; tra li particularità dû discu cc'è Teo Torriatte (Let Us Cling Together)‎, canzuna omaggiu a li fans giappunisi cuntinenti dui versi 'n lingua giappunisi. Somebody to Love rimani lu branu cchiù significativu di A Day at the Races, vinennu cunziddirata “na scalata milòdica di na pirfetta architattura gospel câ vuci di Mercury ca sali ntô celu dâ mùsica poprock; lu sìngulu acchianau sùbbutu a li vèrtici dîî classìfichi. L'album, nunustanti la qualità cunfirmata e la china maturità dî cumpunenti dû gruppu, vinni giudicatu nfiriuri û pricidenti album, uttinennu 'n ogni casu nu discu di platinu nna li Stati Uniti cu 1 500 000 di copii vinnuti e dui dischi di platinu ntô Regnu Unitu.

Li successi di l'èbbica rock (1977-1979) cancia

Lu 14 di jinnaru 1977, doppu la pubbricazzioni di nu EP cu “Death On Two Legs”, lu gruppu partìu pâ tournée A Day at the Races Tour, ca cunfirmau, cu numirusi “tuttu sauritu”, lu successu dû gruppu 'n USA. A fini dû tour, accuminzaru a travagghiari ô novu album, ca riggistraru 'n dui misi e menzu; ntô stissu tempu Roger Taylor pubbricau la sulista l'EP “(I Wanna) Testify”.

 
U bassista John Deacon duranti nu cuncertu a Dublinu, Irlanda, ntô 1979.

Lu 7 di uttùviru 'n quasi tuttu lu munnu vinni pubbricatu 'n sìngulu cu duppiu latu A We Are the Champions/We Will Rock You, dui inni di stadiu, scritti di Mercury e May, ca rapprisintaru nu omaggiu a li spittàculi di l'ùrtimu tour, mintìrisinni ô 2° postu sia nnâ classìfica ngrisa sia 'n chidda miricana, cu nu tutali d'armenu 2 miliuna di copii vinnuti e 27 simani di prisenza 'n classìfica. Lu sèttimu album dû gruppu, News of the World, si cuntraddistingui pi sunurità cchiù spuntània e avviddanta, utilizzannu assai rock e blues e risultannu unu di prudotti musicali cchiù arrìnisciuti dî Queen. Lu stili pumpusu e milòdicu dû gruppu è prisenti puru nna stu travagghiu, câ ballata di Deacon Spread Your Wings, la sunata û chianuforti “All Dead All Dead”, lu pre-thrash metal di Sheer Heart Attack e lu hard rock-pop di It's Late.

L'11 di nuvèmmiru 1977 accuminzau lu News of the World Tour, cû primu a Portland, nna li Stati Uniti, unni News of the World vincìu 4 dischi di platinu cu 4 600 000 copii vinnuti; 'n patria li Queen mmeci vinceru 2 dischi di platinu. Li canzuni di stu ùrtimu travagghiu alimintaru l'affettu dî fan e criscìu la pupularità dû gruppu, c'allargau lu catàlugu di canzuni dî live puru cu ballati cchiù duci comu Love of My Life, c'addivintau nu cavaddu di battagghia dî futuri spittàculi. Doppu na pausa di circa quattru misi a partiri dû 1978, Mercury e l'àutri cumpunenti dû gruppu turnaru ncapu i spalti pi ripigghiari lu tour 'n Europa, ripartennu lu 9 di aprili di Stoccolma, Svezzia; ô tèrmini dâ seria dî cuncerti, finuti a Londra a giugnettu. Li littura dû jurnali Daily Mail vutaru li Queen comu “megghiu gruppu rock”. Lu gruppu si misi arreri a travagghiari, trasfirènnusi, pi mutivi fiscali, a li Mountain Studios di Montreux, 'n Svìzzira, e a li Super Bear Studios di Berre-les-Alpes. Ccà na tappa dû Tour de France spirau Mercury a scrìviri Bicycle Race, ca vinni pubbricata uttùviru nzemi a Fat Bottomed Girls, scritta di May. Lu sìngulu, prumossu di nu vidiu c'ammustra na gara di ciclismu ô stadiu di Wimbledon tra 65 fìmmini niuri, arrivannu a l'11° postu nnâ classìfica ngrisa. Lu 28 di uttùviru 1978 lu gruppu accuminzau lu Jazz Tour, duranti lu quali prisintaru li canzuni di lu sò ùrtimu travagghiu.

Jazz, prisintatu a la stampa munniali cu nu party a New Orleans, cu pristiggiaturi niscìu lu 14 di nuvèmmiru 1978 e vitti lu ritornu di Roy Thomas Baker ntô rolu di manager dû gruppu. Li Queen abbannùnanu 'n parti l'ironia di li album pricidenti, cosa ca fici risurtari lu sò travagghiu nfiriuri a li pricidenti, facirmenti custretti di l'àlica di pubbricari nu discu a l'annu, senza pirmittìrisi na scelta cchiù riflittuta. Di Jazz s'attròvanu 'n ogni casu arcuni elementi ca rapprisèntanu lu stili musicali dî Queen, comu l'assulutu mpegnu ntô trattinimentu dû pùbbricu e la padrunanza dî gèniri musicali assai diversi, comu la ballata ô chianuforti di Jealousy, lu vaudeville di “Dreamers Ball” e lu rock di Don't Stop Me Now e di "Let Me Entertain You". Lu discu vinni criticatu sia dâ stampa sia di na parti dû pùbbricu, pâ sò pompa esaggirata. Jazza arrivau ô 2° postu dâ classìfica ngrisa, unnì arristau pi 27 simani.

 
I Queen a Hannover, Girmania, duranti u Live Killers Tour.

A partirì dû jinnaru 1979, ca fu lu primu annu unni lu gruppu nun pubbricau arcuni album, li quattru cumpunenti dû gruppu accuminzau unu di cchiù mpurtanti tour eurupei dâ sò storia. Lu Live Killers Tour, pubbricizzatu dâ nisciuta dû sìngulu Don't Stop Me Now, duranti la quali lu gruppu arriniscìu a uffrirì nu spittàculu cumpletu e ùnicu di nu puntu di vista musicali chiossai quantu scènicu. Lu successu dû tour cummincìu lu gruppu a pubbricari lu sò primu album live, puru p'appacificari li numirusi pubbricazzioni bootleg di l'epoca. Live Killers niscìu ntô giugnu 1979, uttinennu òttimi vinniti e l'apprizzamentu dâ crìtica. Stu album rapprisintau puru la vutata sustanziali ntô sonu dû gruppu, ca accuminzau a pigghiari spuntu di l'alittrònica; lu duppiu discu risurtau “lu tistamentu ùrtimu di tutta la so produzzioni nni l'anni sittanta”. Live Killers, ca arrivau ô 3° postu nnî classìfichi ngrisi, ammustrau nu liveddu straurdinariu dâ mùsica dî Queen, cu Freddie Mercury, cunziddiratu nu “showman”, ca accumpagnava li fan ntô cantu di canzuni cchiù famusi.

Lu gruppu finìu ntâ primavera 1979 la secunna parti dû Live Killers Tour, ca li vitti prutagunisti di eccentrici spittàculi ô Nippon Budokan di Tokyo. Lu 18 di austu, lu gruppu participau ô mega-cuncertu di Saarbrucken cu Ten Years After e Rory Gallagher, davanti a 30 000 pirsuni; chistu spincìu ancora li vinniti dû novu sìngulu, Crazy Little Thing Called Love ca arrivau ô 1° postu 'n diversi nazzioni ntô munnu. A nuvèmmiru lu gruppu accuminzau Crazy Tour, unni li sirati si sciuggeru 'n nichi spazzi pi aviri nu cuntattu cchiù strittu cu pùbbricu; lu tour finìu cu na sirata natalizzia a l'Hammersmith Odeon, unni, nzemi a The Who, Wings e The Clash, si cilibbrau Rock for Kampuchea, nu cuncertu binificu pâ pupulazzioni dâ Cambogia.

L'èbbica dû sintitizzaturi (1980-1983) cancia

Sûbbutu doppu lu Crazy Tour, ntô jinnaru 1980 niscìu Save Me, chi appi bonu successu. Ntô stissu misi, li Queen, accumpagnati dû novu prudutturi Reinhold Mack, fineru di riggistrari ô Musicland Studios di Mònacu lu sò novu discu e la mùsica pi nu film, cummissiunata dû prudutturi talianu Dino De Laurentiis, basatu supra Flash Gordon, prutagonista di l'umònimu fumettu. Cu The Game, anticipatu dâ Play the Game, lu gruppu appi nu vutatu dû puntu di vista musicali, 'n quantu accuminzaru a usari lu sintitizzaturi, di cui la sò assenza era chiaramenti rimarcata nnî critici di l'album pricidenti. La tistimunianza di stu canciamentu cci fa puru lu novu “look” dî quattru cumpunenti dû gurppu. Li cumpusizzioni dû discu risùrtanu brevi e di menu mpegnu, cu soni cchiù asciutti e diretti, passannu dâ milòdia di Save Me ô dance rock di Another One Bites the Dust; Play the Game risurta a canzuni carattarìstica dû discu, ca affianca la clàssica ballata pop a li soni alittrònici dâ nova avvintura, mentri lu rockabilly di Crazy Little Thing Called Love ammustra ancora l'ironia di travagghi pricidenti. Lu discu arrivau ô 1° postu nnî classìfichi ngrisi e miricani.

Lu novu sìngulu scrittu diJohn Deacon, Another One Bites the Dust, vinni pubbricatu ad austu, uttinennu nu nutèvoli successu cummericiali, cu 5 simani di prisenza ô 1° postu nnî classìfichi miricani; addivintannu discu di platinu, arricivennu nu premiu dâ Billboard comu “megghiu singulu crossover”, addivintannu lu discu cchiù vinnutu nnâ storia dû gruppu. Lu 30 di giugnu, spinti dû successu di sta canzuna, vinni nauguratu a Vancouver lu The Game Tour, ca purtau lu gruppu nna li stadi di tuttu lu Nord Amèrica, riggistrannu 'n tutti li 46 dati lu “tuttu sauritu”. A uttùviru, May e l'àutri turnaru 'n Nglaterra pi pirfizziunari lu matiriali distinatu a la culonna sunora dû film Flash Gordon di Mike Hodges. Lu 24 di nuvèmmiru niscìu lu sìngulu Flash, mentri l'8 di dicèmmiru vinni pubbricatu l'umònimu album, Flash Gordon, c'arrivau ô 10° postu 'n classìfica. Ntô discu sunnu prisenti assai frammenti di diàlugu drammàtici dû film, cu dui suli tracci cantati “Flash” e “The Hero”, lassannu spazziu a brani musicali ca si vantaru, attraversu lu diffusu usu dû sintitizzaturi, l'avvinirismu spazziali dâ pillìcula. Puru si lu film fu nu flop cummirciali, la crìtica fu bona. Lu gruppu guadagnau pi la mùsica di Flash Gordon na numinazzioni ô BAFTA comu megghiu culonna sunora. A la fini dû 1980, li quattru cumpunenti dû gruppu avìanu vinnutu 'n tuttu lu munnu nu tutali di 45 miliuna di album e 25 miliuna di sìnguli.

A fini d'uttùviru accuminzau la parti europea dû The Game Tour; doppu assai difficultà d'urganizzazzioni, partìu ntô marzu 1981 South America Bites the Dust, arrivannu 'n paisi ca nun avìanu ancora tuccatu, comu Argintina e Brasili. Ntô pirìudu appressu â sò vìsita, cci nni foru 10 album “ngrisi” nta classìfica argintina dî 10 album cchiù vinnuti. Lu 20 di marzu, ncapu ô palcu dû stadiu Morumbi di San Paulu, li Queen vìnniru ascutati d'armenu 131 000 spittatura, record assulutu di paganti pi nu cuncertu rock. Ntô stissu misi, Roger Taylor pubbricau dâ sulista Fun in Space, primu LP fora dû gruppu di unu di cumpunenti. Lu discu, ca lu vitti cantari e sunari tutti li strummenta, appi nu bonu risurtatu cummirciali, addicidennu poi di nun lassari lu gruppu.

 
David Bowie, auturi, nzemi a Freddie Mercury, dû sìngulu dû 1981 Under Pressure.

Doppu lu successu sudamiricanu, lu gruppu s'arritruvau nnî Mountain Studios, p'accuminciari a travagghiari nnâ nova òpira. David Bowie, ca bazzicava li stissi sali di riggistrazzioni, accucciànnusi cu Brian May e Freddie Mercury, dâ quali niscìu di na jam session purtànnucci la nasciuta di Under Pressure. Lu sìngulu niscìu lu 25 di uttùviru, agghiuncìrisi ô 1° postu nnâ classìfica ngrisa; ntô Nord Amèrica arrivau ô 29° postu. A mìtà di sittèmmiru, lu quartettu sunau ancora 'n Sud America ntô Gluttons for Punishment Tour, 'n sèguitu dû The Game Tour; a causa di assai prubblemi urganizzativi e di sicurezza, lu gruppu addicidìu d'accapari la seria di spittàculi, finennu lu tour a l'Estadio Cuauhtémoc di Puebla de Zaragoza, 'n Mèssicu. Lu 3 di nuvèmmiru 1981 niscìu la prima raccolta ufficiali dû gruppu, Greatest Hits I, nzemi a “Greatest Flix", antoluggìa di tutti li vidiu rializzati nzinu a ddù mumentu. Furmatu di 17 sìnguli ca attravèrsanu la prima dicina d'anni dû gruppu, l'album trasùu 'n classìfica drittamenti ô 2° postu e, cu 300 000 copii vinnuti, vincìu sùbbutu lu discu di platinu.

Ô dicèmmiru, li Queen s'arritruvaru nna li Musicland Studios di Mònacu, unni, a causa dâ stanchizza pû fattu di numirusi tappi 'n giru dû munnu e a li numirusi mpegni musicali, e cunnizziunati dâ vita nutturna dî citati bavarisi, nun arrinisceru a travagghiari "quasi mai 'n cunnissioni psicològgichi pirfetti”. Lu sò dudicèsimu discu, Hot Space, niscìu lu 21 di maiu 1982, pricidutu dû sìngulu Body Language, ca vinni apprizzatu dâ crìtica, arrivannu ô 25° postu 'n Nglaterra, risurtatu 'n parti dâ cinsura dû vidiu dâ parti di MTV, e ô 11° postu nna li Stati Uniti. L'8 di aprili li Queen accuminzaru l'Hot Space Tour; la prima tappa fu Gotenborg, unni, pi l'impurtanza di l'alittrònica nnâ sò mùsica e pâ pricisa vuluntà di Mercury, ca vulìa occupàrisi 'n minori misura dû chianuforti duranti li cuncerti, nzemi a li quattru cumpunenti dû gruppu fu prisenti puru l'ex cumpunenti di Mott the Hoople, Morgan Fisher, c'accuminzau a occupàrisi dâ tastera. Dû 1984 nzinu ô 1991, lu tastirista ufficiali fu mmeci Spike Edney.

 
La cupirtina dû sìngulu Back Chat.

L'ùrtimu travagghiu discugràficu dû gruppu, Hot Space, cuntinuau comu quantu accuminzaru cu Queen, jennu avanti cû sonu dance rock e pop, abbannunannu nzècutu lu sonu hard rock dî primi anni dû gruppu. L'album, chi lassau li fan scuntenti, fu carattarizzatu puru di quarchi branu 'n stili mùsica "niura", comu l'R&B di Back Chat, nisciutu comu sìngulu lu 9 di austu arrivau ô 40° postu ntô Regnu Unitu, e lu soul di “Cool Cat”, fu lu risurtatu dû stili di vita èrramu di l'epoca di Queen, pruvucannu na mancanza di canzuni, ma alivoti di l'òttimu putinziali. Under Pressure, cumposta nzemi a Bowie, risurtau comu la canzuni sìmmulu di l'album, macari la cchiù apprizzata. Lu discu appi nu discretu successu, arrivannu ô 4° postu nnâ classìfica ngrisa, aumintannu la stima dâ stampa nni cunfrunti dû gruppu. Hot Space vinni tuttavia praticamenti gnuratu dî stazzioni rock miricani, scumparennu quasi sùbbutu dâ classìfica di Billboard e minannu la fama dû gruppu nnî Stati Uniti. La secunna parti dû Hot Space Tour addivintau l'ùrtima tournée dû gruppu ntô Nord Amèrica.

Na vota finuta la seria dî cuncerti, a la fini dû 1982 li Queen dicideru d'addisiparàrisi; pû fattu ca sia la scuntintizza dî fan, accussì comu pû gruppu, la qualità di l'ùrtimu travagghiu fattu, nna quali nun si arricanuscìanu, o sia lu piggiuramentu prugrissivu dî rapporti pirsunali ntrô gruppu. Pi tuttu lu 1983 nun vìnniru urganizzati né pubbricazzioni né tour. Nuddu dî cumpunenti giudicava chistu nu lassamentu difinitivu, ma simpricimenti na longa pausa di riflissioni. Li quattru accuminzaru a didicàrisi a pruggetti sulìstici. Mercury cullabburau cu Giorgio Moroder, riggistrannu Love Kills, canzuna misa ntâ virsioni riculurata e riduppiata di Metropolis. Lu cantanti accuminzau puru a travagghiari a Mr. Bad Guy, c'addivintau 'n futuru lu sò ùnicu album di sulista. Brian May producìu Lettin Loose di Heavy Pettin e pubbricau, nzemi a Eddie Van Halen e Alan Gratzer, Star Fleet Project, nu EP cumpostu di tri longhi canzuni, mentri Roger Taylor, doppu aviri cullabburatu a Vinyl Confessions di Kansas, travagghiau cu Rick Parfitt pi Strange Frontier, lu sò secunnu album di sulista, pubbricatu ntô 1984. John Deacon nun fici nuddu pruggettu musicali, addicidennu di didicàrisi a propria famigghia.

Lu ritornu a l'hard rock e li granni cuncerti (1984-1987) cancia

Ntô l'austu 1983, lu gruppu s'arritruvau nna li Record Plant Studios di Los Angeles, unni accuminzau a travagghìari a nu novu pruggettu. Lu 23 di jinnaru 1984, li Queen turnaru ufficiarmenti cû sìngulu Radio Ga Ga, ca vinni pubbricizzatu cu nu custusu vidiu di David Mallet, cuntinenti pizzuddicchi dû film dû 1927 Metropolis, jennu sùbbutu ô 4° postu nnâ classìfica ngrisa. Lu 27 di frivaru niscu The Works, album ca vitti nu nettu canciu di stili di chiddu c'avìa statu ntê travagghi di pocu fa. Cu puru la cunfirmata prisenza dû sintitizzaturi, lu sonu di sta cumpilazzioni circau di turnari a la fini di l'anni sittanta, abbannunannu parzialmenti la dance rock e pigghiannu spuntu ô pop e rock. 'N ogni modu sunnu prisenti sia l'hard rock (“Tear It Up” e Hammer to Fall), sia lu gustu di l'ironia (“Man On The Prowl”), sia la ballata milòdica (It's a Hard Life e Is This the World We Created...?).

Pâ prima vota, li testi riguàrdanu puru arcuni timàtichi suciali e pulìtichi, nun drittamenti trattati 'n passatu, comu l'antinucliari Hammer to Fall e lu branu contra lu suicidiu “Keep Passing The Open Windows”. Tra li canzuni di maggiuri pupularità du vidiu cc'è I Want to Break Free, lu vidiu, cunciputu di Taylor, fu bullatu comu “di bruttu gustu” nnî Stati Uniti e li TV cci misura lu bannu. The Works, ca pruducìu 4 sìnguli, arrivau ô secunnu postu ntô Regnu Unitu, unni pirò addivintau lu sò album di maggiuri successu discugràficu doppu Greatest Hits I, guidannu mmeci la classìfica a n'àutri 19 paisi, tra cui cc'èranu li Stati Uniti, sutta la tichitta Capitol Records, c'avìa sustituitu l'Elektra Records1983, e Italia, unni lu gruppu era òspiti dû Festival di Sanremu (1984).

Ntô l'austu, doppu lu successu di Hammer to Fall, partìu lu The Works Tour. Chî curiagrafìi futuristi spirati di Metropolis, e pi cui li biglietti pî cuncerti ngrisi vìnniru sauriti sùbbutu; lu tour tuccau puru lu Sudafrica, unni lu gruppu accittau di fari 12 sirati a Sun City, cunziddirata la citati sìmmulu di l'apartheid, 'n quantu pupulata di ricchi pirsuni janchi. Nnô passatu li Nazzioni Uniti avìanu pruibbutu a li artisti di prisintàrisi nna stu statu, pi la sò discriminazzioni nnî cunfronti di li pirsuni di culuri. 'N ogni casu, pi st'idea di sunari a Sun City, lu gruppu vinni assai criticatu 'n tuttu lu munnu, puru dâ stissa Unioni di Musicisti, e vinneru accusati d'èssiri “apprufittaturi”, vistu chi avìanu ligittimatu l'apartheid ô sulu scopu di guadagnàrisi lu chiossai pussìbbili. May arrìspunnìu ca, doppu n'attenta riflissioni, vi èranu annati picchì 'n funnu nun èranu nu gruppu puliticizzatu, pricisannu ca lu pùbbricu era cumpostu d'òmini di tutti li razzi. Pi circari d'arripgghiàrisi la mmàggini dî Queen, lu gruppu fici tanti beni a favuri di picciriddi di culuri. A la fini du tour, pi cui lu gruppu arricivìu lu premiu “Silver Clef” pû successu di 4 cuncerti londinesi, li quattru cumpunenti riggistraru a li Sarm Studios di Londra la canzuna di natali Thank God It's Christmas, ca nun appi nu granni successu cummirciali.

 
Li Queen ô Rock in Rio.

La cunziddirazzioni pùbbrica nnî cunfronti dû gruppu calau assai, pirò, dui granni abbinimenti musicali aiutaru lu gruppu a ripigghiàrisi ôn liveddu munniali. Nnî primi simani dû 1985, Gerry Stickells, tour manager di Queen, urganizzau la participazzioni dû gruppu a nu festival a Riu de Janeiru, chiamati pu successu avutu nnî pricidenti cuncerti sudamiricani; Rock in Rio, ca vinni trasmessu 'n diretta tilivisiva 'n tuttu lAmèrica dû Sud, si sciugghiau dû 12 di jinnaru a lu 19 di jinnaru e vitti la participazzioni di AC/DC, George Benson, Iron Maiden e Yes. Lu gruppu grapìu e chiudìu l'eventu rock; acchianaru pâ prima vota ncapu lu palcu e dui dû matinu, davanzi a circa 250 000 pirsuni, lu cchiù granni pùbbricu paganti pi nu sìngulu cuncertu. A Picture Music pubbricau poi Live in Rio, raccolta di l'esibbizzioni dû gruppu duranti l'ùrtimu cuncertu nnâ citati brasiliana. Sùbbutu doppu li dui sirati, li quattru arrìpigghiaru lu The Works Tour, ca arrivau 'n Nova Zilanna e Australia. Lu 29 di aprili niscìu lu primu discu sulista di Freddie Mercury, Mr. Bad Guy; nunustanti li ricinzioni nigativi dâ parti dâ stampa spicializzata, pi via di l'unioni mali cumminata dî canzuni d'amuri e ballati funky, lu discu si agghiucìu ô 6° postu nnâ classîfica ngrisa.

Li Queen participaru, lu 13 di giugnettu 1985, ô Live Aid, nu cuncertu umanitariu urganizzatu di Bob Geldof ca vitti la participazzioni dî cchiù mpurtanti artisti munniali, ô scopu di ricavari funni 'n favuri dâ pupulazzioni di l'Etiopia, curpita di na gravi caristia. Geldof cunziddirava assai mpurtanti la participazzioni dî Queen a l'abbinimentu pâ sò pupularità 'n Giappuni e Sud America. Lu gruppu, nunustanti quarchi annariamentu agghiunciri a na dicisioni difinitiva, supratuttu pû fattu dâ durata nica dâ prisintazzioni, addicideru di participari e si prisintaru ô Wembley Stadium di Londra. Nnî 20 minuti a dispusizzioni, li Queen sunaru Bohemian Rhapsody, Radio Ga Ga, Hammer to Fall, Crazy Little Thing Called Love, We Will Rock You e We Are the Champions; sia la stampa, sia li 72 000 spittatura di Wembley, sia l'artisti cunziddiraru la sò ntripitazzioni mimuràbbili, una di megghiu di tutti ji tempùra; Mercury custruìu 'n sta esibbizzioni “lu mitu dû nzupiràbbili frontman”.

« Nuàutri sunammu bonu, ma Freddie era nautra cosa e purtau tuttu a n'àutru liveddu. »


La participazzioni ô Live Aid retti novu entusiasmu ô gruppu, câ grazzi a stu successu turnaru a èssìri nu gruppu unitu; si prima di l'abbinimentu John Deacon dissi “Li Queen nun sunnu cchiù nu gruppu rialmenti unitu ma quattru ndividualità ca travàgghianu nzemi.” doppu lu 13 di giugnettu dissi “Lu Live Aid cci desi nova vita, riturnànnucci l'entusiasmu di un tempu”. Sùbbutu doppu lu cuncertu di Londra, accuminzaru a pruggittari nu novu album. Lu 4 di nuvèmmiru lu gruppu pubbricau lu sìngulu One Vision, spiratu ô famusu discursu di Martin Luther King. Ntâ primavera di 1986, Mercury e Deacon participaru ô musical Time di Dave Clark. Duranti li primi sissioni di provi, lu gruppu vinni cuntattatu dû riggista Russel Mulcahy, pi cummissiunari pi iddi na culonna sunara pû sò primu film. Doppu aviri accittatu lu ncàrricu, accuminzaru a riggistrari li canzuni adatti a trama, chiossai di quarchi vidiu clip, riggistrati dû stissu Mulcahy, di tracci comu A Kind of Magic, di cui lu sìngulu arrivau ô 1° postu 'n 35 paisi.

 
Lu battirista dî Queen, Roger Taylor, auturi di A Kind of Magic, primu sìngulu di l'album dû stissu nomu.

L'album A Kind of Magic niscìu lu 2 di giugnu 1986, pusizziunànnusi sùbbutu ô 1° postu dî classifichi ngrisi, pusizzioni ca accupau pi 13 simani cunzicutivi, vincennu dui dischi di platinu. Lu discu si prisenta comu na culonna sunora di Highlander – L'ultimu immortali, rapprisintannu ô stissu tempu nu travagghiu autònumu e svinculatu dû film: li Queen cuntinuaru zoccu avìanu ntrapatutu cu The Works, basànnusi supra li carattarìstichi glam rock dû gruppu e attingennu novamenti ô pop (A Kind of Magic]] a l'hard rock (Princes of the Universe, One Vision e “Gimme the Prize”), utilizzannu puru n'urchestra sinfònica 'n Who Wants to Live Forever. A Kind of Magic risurta nu album putenti, criativu e cumpretu, 'n cui ciascunu cumpunenti dû gruppu scrivi lu testu di unu dî 4 sìnguli (A Kind of Magic, One Vision, Friends Will Be Friends e Who Wants to Live Forever).

Lu 6 di giugnu lu gruppu accuminzau a Stoccolma lu Magic Tour; chistu fu lu tour cchiù granni e spittaculari, assai cchiù avanzatu e sfarzusu dî pricidenti, cû palcu cchiù granni mai custruitu e nu mpiantu luci assai cumputirizzatu. Lu tour, cu 26 dati, attirau circa 1 miliuni di spittatura; ntô Regnu Unitu, armenu 400 000 fan accàttarunu li biglietti pi suli 6 dati dispunìbbili, stabbilennu nu ultiriori record assulutu. L'11 di giugnettu e 12 di giugnettu turnaru a sunari ô Wembley Stadium, davanti a 70 000 pirsuni; chisti addivintaru dui di cuncerti cchiù famusi dû gruppu. Ccà Freddie finìu lu spittàculu, cu God Save the Queen, vistuta di re, cu pelliccia e curona.

Lu 27 di giugnettu sunaru a Budapest, risultannu comu lu primu gruppu rock a esibirisi oltri a cortina di ferru. L'ùrtimu spittàculu dû tour era fissatu pi Marbella, 'n Spagna; 'n sècutu lu prudutturi Harvey Goldsmith arriniscìu a urganizzari na data ntô parcu di Knebworth, pû 9 di austu 1986. Ccà Freddie Mercury si vidìu pâ prima vota cu li Queen 'n una di so pristazzioni vucali cchiù apprizzati, cu 120 000 fan prisenti. Chista risultau a èssiri una di l'esibizzioni cchiù spittaculari e granniusi; alcuni brani sunati live foru ripurtati ntâ raccolta Live Magic. Ntô party succissivu a l'esibizzioni, Mercury fici capiri ca chiddu sarebbi statu l'ùrtimu cuncertu, alimentannu li vuci di nu lassamentu dû gruppu.

A fini dû 1986, propriu mentri la EMI addicidìu di pubbricari Live Magic, scigghiennu e rimuntannu quarchi mumentu di l'ùrtimu tour, lu gruppu dicidìu di dàrisi na secunna pausa di riflissioni, firmànnusi pi tuttu lu 1987; John Deacon, a causa di stressi pi cuntinui spustamenti duvuti a li varii tappi di tour, arrivau ô mpizzu di na cullassa nirvusa. Nna stu lassu di tempu, Mercury accuminzau a parrari di AIDS, dichiarànnusi pubblicamenti scantatu di sta malatìa; tuttavia iddu avìa già cuntrattu lu virsu, nunustanti li test di l'èbbica fùssiru nigativi. Freddie, doppu aviri ncisu na cover di The Great Pretender di The Platters, cullabburau ca cantanti lìrica Montserrat Caballè pi riggistrari l'album Barcelona, la canzuna omònima addivintau l'innu di Jòcura olìmpici di Barcelona 1992. Roger Taylor funnau li The Cross, prugettu parallelu a li Queen, ca pubblicaru lu primu album, Shove It, ntô jinnaru 1988, mentri Brian May pruducìu lu primu album di Bad News. Lu 15 di aprili 1987, lu gruppu arricivìu lu premiu Ivor Novello Awards pi lu “funnamintali cuntribbutu a la mùsica ngrisa”.

L'ùrtimi album e la morti di Freddie Mercury (1988-1991) cancia

Ntô 1988, lu gruppu s'arritruvau 'n studiu, accuminciannu a travagghiari a nu novu discu. Li quattru aduttàrunu novi rèuli pi la riggistrazzioni dû matiriali, pi cui ognu branu vinni accridditatu cu la dicitura “paroli e mùsica di Queen”, evitannu accussì li dissidi ca èranu sorti tra li quattru soprattuttu na scelta dî sìnguli. Tutti li novi tracci vìnniru discussi e rializzati 'n cumuni. La cupirtina di The Miracle, anticipatu dû sìngulu I Want It All, n'asempiu dâ ritruvata unioni dû gruppu. L'ùrtimu travagghiu dû gruppu, ca cuntenni cincu sìnguli , si cci mintìu ô 1° postu 'n Nglaterra, unni vincìu ntra na simana lu discu di platinu, e 'n àutri nazzioni, ammustrannu ultiriurmenti la varietà di gèniri musicali prisenti ntô catàlugu, pirsunalizzati cu li sunurità tìpichi dî Queen, dû [pop rock]] di Breakthru o pop di The Miracle, da l'hard rock di Scandal e I Want It All o funk di The Invisible Man.

 
Freddie Mercury duranti nu cuncertu nto 1984.

A la fini di nuvèmmiru, lu gruppu, galvanizzatu dû successu di The Miracle, ca s'arripigghiau doppu quarchi annu li so quotazzioni nnî Stati Uniti, addichiarannu la stampa d'èssiri nuvamenti pronti a trasiri 'n studiu. Pirò l'assenza di nu tour e li sempri cchiù rari apparizzioni di Freddi 'n pùbbricu alimintaru li spiculazzioni di media ncapu a saluti dû cantanti; Mercury, dicidennu di mantinìrisi a nutizzia sigreta, pi prutèggiri li so affari privati dâ stampa scadalistica ngrisa, si limitò a diri ca la dicisioni di nun fari àutri tour era nicissari pâ vogghia di rumpiri lu binomiu album/tour di l'anni passati.

Ntô 1989, May e Taylor participaru ô Rock Aid Armenia, pruggettu a favuri dî vìttimi dû tirrimotu dû 1988. Lu 4 di dicèmmiru niscìu At the Beeb, nu album live cumprinnenti ottu canzuni riggistrati dû quartettu 'n 2 sissioni nna li studii dâ BBC ntô 1973. Ntô 1970, annu 'n cui si fistiggiau lu 20° annivirsariu dû gruppu cu na festa monumintali a basi di luci laser, li vuci su Mercary malatu di l'AIDS addivintaru sempri cchiù nzistenti, 'n sècutu a n'apparizzioni 'n pùbbricu dû cantanti lu 18 di frivaru, pi na primiazzioni pû cuntribbutu data a la mùsica britànnica a li BRIT Awards, 'n cui cumpari assai malatu, e a la morti pi AIDS di Nicolai Grishanovitch, n'amicu dû cantanti; pi circari di ridùciri sti vuci, lu cantanti ammustri nu test nigativu a l'AIDS. Sempri ntô 1990, lu gruppu dicidìu di lassari a Capitol Records e di canciari casa discugràfica pi quantu riguarda la distribuzzioni 'n Nord Amèrica; la scelta cadìu ncapu a l'Hollywood Records. A marzu dû stissu annu, niscìu lu secunnu album di The Cross, Mad, Bad and Dangerous to Know.

Nunustanti fussi assai dèbbuli dâ malattìa, Mercury nun abbannunò la so attività cu gruppu e lu 14 di jinnaru 1991, vinni pubbricatu Innuendo. Sia l'omònima canzuna ntô Regnu Unitu sia Headlong nnî Stati Uniti, primi singuli dû discu, àppiru nu nutèvuli successu; lu primu, c'arrivò a vinniri ntra na simana oltri 100 000 copii, rapprisenta na nica òpira rock, cumposta di varii parti tra cui nu assulu di flamencu sunatu di Steve Howe e Brian May e culligata drittamenti a Bohemian Rhapsody. Lu discu, pubbricatu lu 4 di frivaru, signa nu parziali ritornu dî Queen a li urìggini, “chiudennu idealmenti lu cerchiu artìsticu dû gruppu” e abbannunannu l'ànima pop-dance di l'anni pricidenti; “lu stili musicali di l'anni sittanta vinni ricupiratu e rinnuvatu, funnennusi cu novi sunorità, rapprisintannu na raggiunta maturità cumpositiva e musicali”. Headlong e “The Hitman” rapprisèntanu l'ànima hard rock dû gruppu, uniti a lu valzer dû tiatru I'm Going Slightly Mad, a lu pop rock di “I Can't Live with You” e a lu soft rock di These Are the Days of Our Lives.

Ô partiri di maiu, lu gruppu turnò a Montreux pi riturnari sùbbutu ô travagghiu di nu novu album. May ncuminzau nu tour radiufònicu 'n Nord Amèrica, pi prumòviri lu novu sonu dû gruppu. Lu chitarrista appi n'òttima accugghienza, dimustrannu li prugressi di rapporti cû pùbblicu miricanu, duvuti puru a la midiazzioni dâ nova casa discugràfica. Ô uttùviru vinni pubbricatu Greatest Hits II, na sorta di cuntinuazzioni dû pricidenti Greatest Hits I, cumprinnenti 17 canzuni di l'anni uttanta dî Queen e pusizziunànnusi ô 1° postu 'n classìfica. Pi prumòviri sta compilation, niscìu nu novu sìngulu The Show Must Go On, trattu di l'album Innuendo. St'analuggìa vinni nuvamenti accumpagnata di na raccolta di vidiu, lu Greatest Flix II.

 
Elton John, assai amicu di Mercury, sunò ô Freddie Mercury Tribute Concert.

Ntô corsu di l'ùrtimi misi dû 1991, li vuci riguardanti na gravi malattìa di Mercury si fìciru cchiù prissanti, cunfirmati puru di l'aspettu suffirenti dû cantanti nnî rari occasioni 'n cui cumparìu 'n pùbbricu. Lu 23 di nuvèmmiru 1991, Freddie Mercury dicisi di annunciari ufficialmenti, attraversu nu cumunicatu, d'èssiri risultatu pusitivu ô testi di l'HIV e di èssiri malatu di AIDS. Lu jornu doppu Freddie Mercury murìu primaturamenti a l'etati di 45 anni, a causa di na purmunìa causata di l'AIDS, nnâ sò casa di Earls Court.

Tribbuti e missaggi di luttu cuminciaru ad arrivari di tuttu lu munnu, cu numirusi fan ca si radunaru pi tutta la notti davanti â sò abbitazzioni; tra l'ultimi volontà, Mercury addicchiarau di vuliri cuntribbuiri ô sustegnu dû Terence Higgins Trust, una di cchiù mpurtanti assuciazzioni mpignati nnâ battagghia contra l'AIDS. Pi cummimmurari lu cantanti, Brian May dicidìu di pubbricari nu sìngulu cuntinenti Bohemian Rhapsody e These Are the Days of Our Lives‎, di cui pruventi foru dunati a l'assuciazzioni; chistu, ca vinni stampatu ntô giru di na simana, vinnìu oltri 100 000 copii 'n sulu 7 jorna, arrivannu ô 1° postu nnâ classìfica ngrisa e risultannu comu lu sìngulu cchiù vinnutu ntô pirìudu di natali di ddù annu. Lu vidiu clip di These Are the Days of Our Lives fu l'ùrtimu giratu di Freddie Mercury, lu 31 di maiu 1991, ma arresta senza èssiri stampatu.

U Freddie Mercury Tribute Concert e li album postumi (1992-2003) cancia

Lu restu dû gruppu, doppu la nutizzia dâ morti di lu amicu, vìnniru ammutangarati di nu duluri acutu; ntrâ fini di l'annu e lu partiri dû 1992, li tri addicideru di pigghiàrisi na pausa, pi riflèttiri supra lu futuru propriu. Nta l'aprili, Brian May, Roger Taylor e John Deacon urganizzaru nu granni cuncertu didicatu a la mimurìa di Freddie Mercury ntô stadiu di Wembley, cu assai artisti munniali tra cui si cuntàvanu Tony Iommi, Metallica, Guns N' Roses, David Bowie, Roger Daltrey, Robert Plant, George Michael, Elton John, Annie Lennox, Liza Minnelli, Extreme, Def Leppard e Zucchero. Li biglietti vìnniru vinnuti ntra sei uri. Lu mega-cuncertu 'n stili glam, chiamatu “Freddie Mercury Tribute Concert”, abbinìu lu 20 di aprili 1992 e vinni vistu 'n televisioni di chiossai di 1 miliardu di pirsuni. Lu cuncertu, sparti d'èssiri n'abbinimentu musicali di qualitati, si signalau p'aviri richiamatu lu munnu ntô dramma di l'AIDS.

 
Na statua dedicata a Freddie Mercury.

L'anni doppu â morti di Mercury sunnu stati l'anni cchiù duri ru gruppu; infatti, nunustanti i numerosi crisi ca li avevanu visti prutagonisti, nuddu avia mia cunsidiratu pussibili l'idea ri nu lassamentu definitivu. May e Taylor circarunu ri fari riacquistari o gruppu na propria identitati; u chitarrista pubbricò Back to the Light nto sittèmmiru 1992, cuminciannu na serie ri tour ri bonu successu. Testimoniati ra l'album Live at the Brixton Academy du 1994. U batterista inveci cumposi quarchu canzuni, pubbricati poi 'n Happiness? nto 1994. Na l'astati 1992, la EMI pubbricò Live at Wembley '86, l'edizioni integrali du cuncerto ri Wembley du 1986, ca fu parti ru Magic Tour. Quannu u gruppu superò u shock ra morti ri Freddie Mercury, i tri cumpunenti ristanti ru gruppu s'arritruvarunu, valutannu a possibbilitati di realizzari nu ultimu album cu u nomu “Queen”, utilizzannu quarchi parti vucali ca Mercury avia già registratu, quannu, assai malatu, putia cantari sulu picca uri o jornu.

Ntô 1995, nisciu Made in Heaven, ca ripurtò i Queen a li primi posti ne classifiche ri vinnìta. U discu cunetini l'ultimi tracci vucali ri Freddie mercury rigistrati pocu prima ri morìri, comu A Winter's Tale, You Don't Fool Me e “Mother Love”, ca pari u cantanti fu custrettu a registrari assìttatu a casua ri so cunnizzioni ri saluti a causa ra malatia, e quarchi vecchia canzuni rielabburata nun pubblicata na li album pricirenti, comu “My Life Has Been Saved”; a stissi title track era cuncipita pi The Works. A traccia r'apertura è “It's A Beautiful Day”, nu assulu ri chianuforti accumpagnatu ra sula vuci ri Mercury, è u branu cchiù esemplificativu ri l'album, cuncipitu comu discu celebrativu ri l'anni passati de Queen; Let Me Live fu inveci a prima canzuni 'n cui Mercury, May e Taylor cantarunu nzemi.

Ntô 1997, fu pubbricatu Queen Rocks, na compilation c'arricugghìu li cchiù granni successi rock dû gruppu, tra cui Stone Cold Crazy, One Vision, Hammer to Fall e I Want It All. Tra li canzuni di stu discu cc'è No-One but You (Only the Good Die Young)‎, primu e ùnicu branu nun ancora stampatu dî tri cumpunenti dû gruppu senza Freddie Mercury, 'n mimurìa dû cantanti e di Lady Diana, scumparsa nna ddu annu; chistu fu l'ùrtimu branu 'n cui John Deacon sunò lu bassu pi Queen. La so ùrtima apparizzioni cû gruppu risali ô 17 di jinnaru 1997, o “Ballet for Life – Music by Queen & Mozart” a Pariggi. di allura, Deacon vivi 'n Nglaterra câ so famigghia e travagghia comu nicu mprinnituri.

Ntô 1999, niscìu lu Greatest Hits III, na raccolta “pi mantèniri lu nomu Queen”. Stu discu cunteni tracci sulisti di Freddie Mercury, comu Living on My Own e Barcelona, e di Brian May, comu Driven by you. Na virsioni rimixata di Under Pressure (ùnicu sìngulu dâ raccolta) e vari duetti spiega lu mutivu dû “+” prisenti nnâ cupirtina di l'album accantu ô nomu “Queen”; Another One Bites the Dust è 'n chista occasioni arripigghiata di Wyclef Jean, mentri The Show Must Go On e Somebody to Love vìnniru cantati rispittivamenti di Elton John e George Michael. Lu 3 di giugnu 2002 Brian May e Roger Taylor vinnìru ospitati o Party at the Palace a Londra, unni sunaru cu Phil Collins, Will Young e lu cast dû musical We Will Rock You. Nto 2003 mmeci foru stati ospitati ô Pavarotti & Friends.

Queen + Paul Rodgers e u 40° anniversariu (2004-2012) cancia

  Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Queen + Paul Rodgers.


Ntô 2004, Roger Taylor ipotizzò l'organizzazzioni di nu tour 'n Europa e nnî Stati Uniti nzemi a Brian May e a l'ex cantanti di Free e di Bad Company, Paul Rodgers. U tour vinni criticatu pi aviri circatu di rassumari lu gruppu, puru senza la prisenza di dui cumpunenti urigginali dâ banna. Pi na pricisa scelta di dui cumpunenti dû gruppu, l'esperienza fu chiamata “Queen + Paul Rodgers”, pi spicificari comu nun si trattassi di nu canciu ri furmazzioni. Di chistu comu d'àutri pruggetti dû gruppu senza Freddie Mercury, lu bassista John Deacon si dissuciò sempri.

 
Paul Rodgers, Roger Taylor e Brian May 'n nu cuncertu dî Queen + Paul Rodgers2005.

Ntâ primavera2005, li Queen + Paul Rodgers parteru pi na tourée, lu successu di stu tour, ndussi May, Taylor e Rodgers a cuntinuari l'avvintura puru 'n Giappuni e 'n Nord America, unni àppiru granni successu. Lu 19 di sittèmmiru 2005, lu tour eurupeu Queen + Paul Rodgers purtò a la pubbricazzioni dû doppiu CD live Return of the Champions, raccolta di canzuni prisenti 'n scaletta nnî cuncerti dû tour, cumprinnenti puru quarchi branu di Free e di Bad Company. Lu 15 di austu 2006, Brian May annunziau lu ritornu dî Queen câ riggistrazzioni di nu novu album di studiu, doppu 12 anni di silenziu discugràficu. May ustenni ca fussi statu tuttu matiriali novu di nun cunfruntari cu chiddu di l'anni pricidenti; ntô marzu 2008 vìnniru annunziati dâ parti dû gruppu sia lu lanciu du novu album The Cosmos Rocks, pubbricatu succissivamenti lu 15 di sittèmmiru 2008 'n Europa e lu 14 di uttùviru 'n USA, sia lu novu tour, ca partìu lu 16 di sittèmmiru 2008 e tuccò 25 citati. Ntô maiu 2009 Rodgers e May annunziaru a fini dâ cullabburazzioni.

Ntô nuvèmmiru dû stissu annu, niscìu na nova raccolta di brani dî Queen, chiamata Absolute Greatest, c'arrivò o 3° postu nnâ classìfica ngrisa. Lu 7 di maiu 2010, li dui musicisti annunziaru l'abbànnunu di EMI, la sò casa discugràfica pi 40 anni. May e Taylor dicìsiru di passari a Island Records, na succursali di la Universal Music cu nu cuntrattu di 10 miliuna di sterlini. Na rimasterizzazioni di Teo Torriatte (Let Us Cling Together) vinni poi misa 'n Songs for Japan, na raccolta di canzuni di assai artisti munniali, pubbricata ntô marzu 2011 pi arricògghìri funni a favuri dî vìttimi dû tirrimotu e marimotu di Tōhoku dî stissu annu. Lu 14 di marzu 2011, sempri 'n occasioni dû 40° annivirsariu dû gruppu, vìnniru novamenti pubbricati ntô Regnu Unitu li primi cincu album dî Queen, mentri ntô restu dû minnu foru rimasterizzati arcuni edizzioni deluxe. L'àutri dischi dâ discugrafìa dû gruppu sunnu stati pubbricati ntra lu 27 di giugnu e lu 5 di sittèmmiru. Sempri pi fistiggiari li 40 anni dî Queen, Taylor organizzò Queen Extravaganza, nu cuncorsu voltu pi criari na tribute band ufficiali dî Queen.

A li Broadcast Music Incorporated (BMI) Awards2011 accurrìu a Londra lu 4 di uttùviru, li Queen arriciveru lu BMI Icon Award comu ricanuscimentu dû sò successu airplay nnî Stati Uniti dâ Mèrica. Nta l'uttùviru 2011 fu annunziatu ca li Queen vulìanu riggistrari nu novu album cuntinenti demu sparti di Mercury. A li MTV Europe Music Awards 20116 di nuvèmmiru li Queen vinceru lu Global Icon Award. Li Queen chiuderu la cirimonia di primiazzioni, cu Adam Lambert comu vuci, sunannu The Show Must Go On, We Will Rock You e We Are the Champions. La cullabburazzioni arricivìu nu risponzu pusitivu dâ parti dâ crìtica e di fan, facennu nasciri spiculazzioni supra futuri prugetti nzemi.

Queen + Adam Lambert e Queen Forever (2011-oi) cancia

 
Adam Lambert 'n nu cuncertu a Kiev ntô 2013 chî Queen.

30 di giugnu lu duettu ricuminciò a cullabburari cu Adam Lambert: nna ddu jornu li tri si sunnu esibbiti a Kiev 'n nu cuncertu di benificenza organizzatu dû Elena Pinchuk ANTIAIDS Foundation, 'n occasioni dâ finali di UEFA Euro 2012. Ô cuncertu participò puru Elton John. Lu cuncertu dû 30 di giugnu fu lu primu di nu nicu tour europeu dî “Queen + Adam Lambert”, di cui avissi avutu a fari parti puru n'esibizzioni ô Sonisphere o Knebworth lu 7 di giugnettu 2012 prima ca lu festival vinissi cancillatu. L'àutri esibizzioni dû tour si sunnu svolti lu 3 di giugnettu a Mosca, lu 7 di giugnettu a Breslavia e 11 di giugnettu, 12 di giugnettu e 14 di giugnettu a Londra (sti ùrtimi dati 'n sustituzzioni di chidda ô Sonisphere). Lu 12 di austu Brian May e Roger Taylor si sunnu esibbiti a cerimonia ri chiusura di Jocura olimpici, nzemi a Jessie J; a performance si grapìu cu na rimasterizzazzioni spiciali dû vidiu di Freddie Mercury ca duranti lu cuncertu dû 1986 ô Wembley Stadium misi 'n attu lu sò rìttimu di chiamata e risposta.

Lu 20 di sittèmmiru 2013 li “Queen + Adam Lambert” sunaru ô l'IHeartRadio Music Festival pressu l'MGM Grand Hotel & Casino di Las Vegas. Lu 6 di marzu 2014 lu gruppu annunciò ca li Queen + Adam Lambert sarannu 'n tour 'n Nord America nna l'astati2014.

Ntô misi di uttùviru fu annunziatu ca lu gruppu stava riggistrannu nu novu album cu demu scurdati di Mercury. May cunfirmò ca iddu e Taylor stàvanu travagghiannu pi mèttìri nzemi lu materiali pi cumpilari na silizzioni di canzuni nun pubbricati pû pròssimu album. Li dui ristanti cumpunenti dû gruppu dìssiru ca asistìanu na seria di nun pubbricati cu [[Freddie Mercury] e Michael Jackson ca avìa a èssiri pubbricatu ntô 2012. Ntô 2014, May annunciò lu tìtulu di l'ùrtimu album dû gruppu “Queen Forever” (na raccolta di canzuni d'amuri), c'avissi a èssìri pubbricatu lu 10 di muvèmmiru2014.

Stili musicali cancia

 
Aretha Franklin fu fonti di spirazzioni pi Freddie Mercury una dî scrittura di Somebody to Love.

Li Queen foru nfruinzati d'assai artisti rock ngrisi, comu Pink Floyd, The Beatles, The Rolling Stones, The Who e Led Zeppelin. Tra li cantanti cchiù apprizzati c'èranu Elvis Presley, Robert Plant e Jimi Hendrix, oltri a Liza Minnelli, Eric Clapton e Aretha Franklin. Ly stili glam dû gruppu, fattu di vistita strani, occhi truccati e ugna pittati, nascìu a fini di l'anni sissanta, e appi comu primi espunenti David Bowie e T. Rex.

Ntô corsu dâ sò carrera, lu gruppu tuccò assai furmi di mùsica rock giù cunzuliddati ntô panurama musicali; assuciati privalintamenti ô sonu rock prugrissivu, art rock e glam rock, pigghìannu spuntu a li cchiù svariati gèniri musicali, passannu di l'hard rock (Hammer to Fall) o pop rock (A Kind of Magic), di l'arena rock (We Will Rock You) a l'heavy metal (Stone Cold Crazy), dû rock and roll (Man on the Prowl) o rock psichedelicu (Get Down Make Love). Spirimintaru puru sunurità luntani dî ràdici rock di quattru cumpunenti dû gruppu, comu blues (See What a Fool I've Been), dance rock (Another One Bites the Dust), gospel (Let Me Live), ragtime (Bring Back That Leroy Brown), funk (Back Chat), folk ('39), mùsica classica (The Wedding March) e raramenti punk rock (Sheer Heart Attack), vaudiville (Seaside Rendezvous), rock sinfunicu (Who Wants to Live Forever), rockabilly (Crazy Little Thing Called Love), dixieland (Good Company) e calypso (Who Needs You).

 
A Red Special di Brian May.

Unu dî cumpunenti distintivi dâ mùsica dû gruppu era l'armuníi vucali, furmati giniralmenti dî vuci di Brian May, Freddie Mercury e Roger Taylor e prisenti supratuttu nnî sò primi dischi comu A Night at the Opera e A Day at the Races. La spirimintazzioni sunica carattirizzò pisantimenti li canzuni dî Queen; p'asempiu, eranu famusi puru pî soi canti multitraccia, attraversu i suvraincisioni, lu sonu di nu granni coru.

Assai canzuni scritti dû gruppu ngrisi víttiru la participazzioni dî fan, comu 'n We Will Rock You e We Are the Champions. Quarchi críticu suttaliniau la tiatralità, musicali oltri ca scènica, dî Queen e di sò òpiri; chistu è dovutu principalmenti a l'usu di Red Special di May, a li elabburati cori vucali, a la putenza esprissiva dâ vuci di Mercury e ô ríttimu scanditu di Taylor, oltri ca all'armuniusa diversità dî canzuni dû gruppu.

Li testi dî canzuni cancia

Ntô sviluppu dî canzuni, benché tutti li quattru cumpunenti dû gruppu viníssiru cunziddirati ô stissu modu, Freddie Mercury e Brian May sunnu li principali autura di pezzi dî Queen; difatti, sunnu nu tutali di 180 tracci, lu cantanti scrissi 51 canzuni e lu chitarrista 46, mentri Roger Taylor e John Deacon sunnu fermi rispittivamenti a 22 e 14 canzuni scritti. A partiri di l'album The Miracle1989, tutti li canzuni dû gruppu vínniru accriditati ca dicitura “paroli e mùsica dî Queen” pi cui 35 canzuni nun annu nu autori ben difinitu. 8 canzuni mmeci nasceru dâ cullabburazzioni di dui cumpunenti dû gruppu.

Tra li canzuni ca annu nu auturi fora ô gruppu cci sunnu;

Nfluenzi supra àutri artisti cancia

 
Mika, unu di tanti artisti nfluinzati dâ mùsica dî Queen.

Ô principiu disprizzati di assai crítici, supratuttu nnî Sati Uniti, li Queen foru nzècutu rivalutati p'avennu nfluizatu vari artisti succissivi di vari gèniri, comu glam rock, hard rock, heavy metal, pop rock, rock prugrissivu e pop; assai musicisti, di diffìrenti stili, nazzioni o ginirazzioni, annu dichiaratu d'èssiri ncuaggiatu 'n bona parti dû gruppu ngrisi. Tra l'artisti chi annu citatu lu gruppu pi la so' nfluenza cci sunnu: Ben Folds Five, Blind Guardian, Def Leppard, Dream Theater, Extreme, Foo Fighters, Frankie Goes to Hollywood, Guns N' Roses, Helloween, Judas Priest, Kansas, Katy Perry, Keane, Iron Maiden, Manic Street Preachers, Marilyn Manson, Metallica, George Michael, Mika, Muse, My Chemical Romance, Panic at the Disco, Queensrÿche, Radiohead, Robbie Williams, Steve Vai, Styx, Sweet, The Ark, The Darkness, The Smashing Pumpkins e Trivium.

Michael Jackson, amicu di Freddie Mercury nnî primi anni uttanta, citò l'album Hot Space comu funti di spirazzioni pi Thriller, a cui avía a participari puru Mercury stissu. Lu gruppu fu puru cunziddiratu comu estru di metal niuclàssicu dû chitarrista Yngwie Malmsteen. Sparti, Lady Gaga, ntô 2009, dissi ca lu so nomu d'arti è nu chiaru rifirimentu a Radio Ga Ga dî Queen.

Assai canzuni dû gruppu sunnu spisssu stati riprudutti comu cover ra avutri artisti; nto 1991 i Metallica realizzarunu na cover ri Stone Cold Crazy, ra Sheer Heart Attack du 1974, canzuni spissu citatu comu pridicissuri ru speed e du trash metal. Avutri artisti annu rigistratu 'n studiu novi virsioni ri canzuni du gruppu londinesi, comu “Weird Al” Yankovic (Another One Bites the Dust), The Braids (Bohemian Rhapsody), Laibach (One Vision), Nine Inch Nails (Get Down, Make Love), Lemmy Kilmister (Tie Your Mother Down), Yngwie Malmsteen (Keep Yourself Alive), Dwight Yoakam (Crazy Little Thing Called Love), Travis (Killer Queen), The Flaming Lips (Bohemian Rhapsody) e Keane (Under Pressure).

Li cuncerti cancia

 
Lu cuncertu dû gruppu a Drammenshallen, Norveggia, dû 12 di aprili 1982.

1970 a lu 1986, li Queen sunnu stati prutagunisti di 707 cuncerti, addivintannu unu di gruppi di majuri successu live di l'anni sittanta e uttanta. La prima esibbizzioni 'n púbbricu si tinni a Truro, Nglaterra, lu 27 di giugnu 1970, 'n nu cuncertu di benificenza pâ Cruci russa, quannu Mercury, Taylor e May èranu cumplitati di Mike Grose. L'úrtimu cuncertu dî Queen ô cumpletu, prima ca la malatía facissi aggravari â saluti di Mercury, fu chiddu di Knebworth lu 9 di austu 1986, davanzi a 120 000 pirsuni. Dû 1973, câ nisciuta dû primu album Queen I, finu a lu 1986 doppu A Kind of Magic, lu gruppu organizzava nu tour doppu ogni album. St'abbitúdini fu poi truncata ntô finiri di l'anni uttanta, a causa dî primi sintumi dâ malatía di Mercury. Li Queen tineru nnî Stati Uniti quasi 250 cuncerti e ntô Regnu Unitu circa 200; nna sta classífica, cci nni sunnu nzècutu Girmania e Giappuni, rispittivamenti cu 55 e 51 spittàculi. L'esibbizzioni cu cchiù granni púbbricu fu chiddu ca si cci tinni ntô 1985 a Riu de Janeiru pi Rock in Rio, cu circa 250 000 spittaturi. Lu cuncertu cu menu pirsuni fu chiddu du 28 di jinnaru 1972 ntô Bedford College di Londra, unni lu gruppu si prisintau davanzi a 6 pirsuni.

Lu gruppu, pâ mpurtanza ca dàvanu a li spittàculi live, dèttìru pisu a la custruzzioni di soi cuncerti; la prima mitati dâ scaletta era carattirizzata dî canzuni hard rock e dî canzuni viluci, siquita dî pezzi cchiù tranquilli, sparti di mpruvvisazzioni sulisti di May e Taylor, pi cuncèdiri brevi pausi a lu spittàculu, chi poi turnaru â canzuni appassiunamenti cchiù mpignati e a li soi cavaddi di battagghìa. Freddie Mercury vulía ca ogni esibizzioni dû gruppu fussi nu spittàculu únicu e urigginali, abbicinànnulu a n'òpira tiatrali, grazzi puru a li so doti di mpruvvisazzioni, oltri ca di l'àutri cumpunenti dû gruppu; assai costumi stravacanti accumpagnaru nu catàlugu di canzuni granni e assai vari, utilizzannu sistemi audiu multipli, granni apparecchi di lluminazzioni e assai effetti spiciali, cu nutèvuli jòcura di luci, nebbia artificiali e jochi di focu. Comu cantanti, Freddie Mercury era capaci di criari nu strittu lijami cu púbbricu, carattirística ammirata di assai artisti comu Bob Geldof, David Bowie, George Michael, Kurt Cobain e Robbie Williams. Mercury sapìa ntiraggiri cu púbbricu, facènnulu rialmenti participari ô cuncertu, nnipinnintimenti da li grannizzi dâ manifistazzioni, arriniscennu, câ so dinamicitati e la so danza, ad affascinari e cunquistari lu púbbricu; lu microfonu, ca spustava pi tuttu lu palcu, ca avía a èssiri nicissariamenti granni (talvolta era puru cumpostu di scali e rampi), vinía usatu pi so coriugrafíi e addivintò parti ntigranti dâ so prisenza scènica. Ntô 2012 lu New Musical Express li misi ô 4° postu tra li megghiù gruppi pi esibizzioni live.

Lu tour cancia

Lu sìmmulu cancia

Lu sìmmulu dî Queen, canusciutu puru cu nomu ngrisi “Queen Crest”, vinni disignatu di Freddie Mercury, ca si diplumò a l'Ealing Art College di Londra, pocu prima dâ niscìuta dû primu album dû gruppu, Queen I; difatti la virsioni urigginali dû logu tipu dî Queen, signu distintivu dî quattru cumpunenti dû gruppu, è ripurtatu darreri â cupirtina dî Queen. La mmàggini, ca cumparìu pâ prima vota 'n cupirtina cu A Day at the Races ntô 1976, è ancora prisenti, 'n diverse virsioni, nnî cupirtini di l'album A Night at the Opera, Greatest Hits II e Queen Rocks. Mercury avìa disignatu stu sìmmulu picchì vulìa pû so gruppu “nu sìmmulu di l'èbbica”, basànnusi ncapu ô stemma riali dû Regnu Unitu, pi chissu si fa trasìricci aspetti di grazzia, patriuttìsimu e rigalitati. Stu sìmmulu , di cui asìstinu diversi virsioni, era spissu visìbbili nnâ battirìa di Roger Taylor, duranti li primi cuncerti.

La mmàggini cunteni li signa zudiacali dî quattru cumpunenti dû gruppu; dui liuni rampanti, ca rapprisèntanu Taylor e Deacon, mmenzu è prisenti la curona dâ riggina ô centru di na “Q” (Queen), cu supra nu granni granciu culuri brunzu mitàllicu ca signìfica lu segnu di May, lu cancru, supra la quali si vidi nu aneddu di ciammi ca duna la mprissioni di na secunna curona. Dui fati janchi, a rapprisintari la vèrgini, ca fa ricanùsciri Mercury, cuntrarî ô culuri senapi di liuna, assirvanu dû bassu a lettìra. Tutti l'elementi sunnu suprastati di na granni fenici cu li ali spalancati, aceddu mitulòggicu canusciutu pi la capacitati di riturnari 'n vita dî so' stissi ciniri, scelta 'n signu di gloria eterna e spiranza. Lu giarnu e l'aranciu sunnu li principali culura dû sìmmulu, cu na sfumatura di russu pi quantu riguarda â fascia ca forma la “Q”. Nnâ parti nfiriuri, lu nomu “Queen” cumpari 'n stili latinu, cu curvaturi difinuti chiaru.

Li Queen nnî media cancia

Film e TV cancia

Li Queen cuntribbueru drittamenti a la culonna sunora dû film Flash Gordon direttu di Mike Hodges ntô 1980, e Highlander – L'ùrtimu immurtali, direttu di Russell Mulcahy ntô 1986; nna stu ùrtimu film sunnu prisenti A Kind of Magic, One Year of Love, Who Wants to Live Forever, Hammer to Fall e Princes of the Universe. A Kind of Magic fa mmeci parti dâ scena accuminzanti di Highlander II – U ritornu. Nnî Stati Uniti, Bohemian Rhapsody fu pubbricatu comu sìngulu ntô 1992, doppu èssiri cumparsa nnô film Fusi ri tìesta. Lu sìngulu succissivamenti arrivò ô 2° postu nnâ classìfica miricana e aiutò a addumari arreri la pupularità dû gruppu 'n Nord America.

 
Sacha Baron Cohen fu sceltu pi ntripittari Freddie Mercury 'n nu film supra li Queen.

Assai film utilizzaru li canzuni dî Queen, ma cantati d'àutri artisti; nnâ virsioni di Somebody to Love fu cantata di Anne Hataway ntô film dû 2004 Ella Enchanted – La màggicu munnu di Ella e di Brittany Murphy pû film dû 2006 Happy Feet. Ntô 2001, na virsioni di The Show Must Go On fu cantata di Jim Broadbent e Nicole Kidman ntô film musicali Moulin Rouge!. Ntô film Lu distinu di nu cavaleri2001 cci nni sunnu dui virsioni di We Are the Champions e di We Will Rock You, cantati di Robbie Williams e li Queen. Puru lu film dû 1992 La gladiatura dâ strata havi quarchi frammentu di We Will Rock You. Ntô 2004, Don't Stop Me Now fu usata comu culonna sunora na scena dâ lotta ô bar ntô film cult L'alba ri morti dementi, mentri You're My Best Friend è prisenti ntô tìtulu di cura dû stissu film. Tra l'àutri film ca utilizzaru li travagghi dî Queen cci sunnu Super Size Me, La rivincita dî nerds, Avuta fedeltà, Stoffa dâ campiuni 2 sballati ô college, Lu miu amicu scungilatu, L'aquila d'acciaiu, Nimichi amichi, L'amici di Peter, Small Soldiers, Ti odiu, ti lassu, ti..., Super Mario Bros., Ju vi addichiaru maritu e... maritu, 40 jorna e 40 notti e Palli 'n canna.

Brian May annunciò 'n na ntirvista a la BBC ca Sacha Baron Cohen fu sceltu pi rapprisintari Freddie Mercury 'n nu film, scrittu di Peter Morgan, già numinatu a li Oscar pi la so sciniggiatura di The Queen – A reggina e Frost/Nixon – Lu duellu. Lu film, ca fu co-pruduciutu dâ TriBeCa Productions di Robert De Niro, si cuncintra supra li primi anni dî Queen e supra lu pirìudu pricidenti la performance ntô Live Aid1985. Li travagghi, ncuminzati ntô 2011, avissìru a purtari a so niscìuta ntô 2014.

Mantinennu la tradizzioni, dâ quinta staciuni 'n poi, di numinari l'episodi d'ogni staciuni chî canzuni di nu famusu gruppu rock di l'anni sittanta, l'uttava e ùrtima staciuni di la sitcom miricana That '70s Show cunsisti 'n episodi dinuminati cu li vari canzuni dî Queen; Bohemian Rhapsody è lu tìtulu di la première di la staciuni. Puru quarchi episodiu dî I Simpson vìdinu prisenti canzuni dî Queen. Nna l'autunnu 2009, na l'episodiu The Rhodes Not Taken di Glee, lu coru dâ scola canta Somebody to Love.

L'11 di aprili 2006, May e Taylor sunnu apparsi ô cuncorsu canoru televisivu American Idol. Ognu cuncurrenti cantò na canzuna dî Queen duranti la simana dû cuncorsu; li brani cantanti ntô show sunnu Bohemian Rhapsody, Fat Bottomed Girls, The Show Must Go On, Who Wants to Live Forever e Innuendo. I dui foru arrìeri prisenti a finali di l'uttava staggiuni ri American Idol, ntô maiu 2009, cantannu We Are the Champions cu li finalisti Kris Allen e Adam Lambert. Lu 15 di nuvèmmiru 2009 li dui musicisti sunnu apparsi puru 'n nu àutru show tilivisivu di cuncorsu sunoru, X Factor.

A li MTV Europe Music Awards 2011, lu 6 di nuvèmmiru, li Queen arriciveru lu premiu Global Icon, ca Katy Perry cunzignò a Brian May. Li Queen chiuderu la cirimonia di cunzegna dî premi, cu Adam Lambert comu cantanti. 'N aprili lu gruppu è turnatu a esibbìrisi a lu show “American Idol”: lu 25 di aprili cantaru Fat Bottomed Girls, Another One Bites the Dust, We Will Rock You e We Are the Champions cu li “Top 6”, mentri lu 26 di aprili si sunnu esibbuti cu la so tribute band ufficiali “The Queen Extravaganza” (criata dû stissu Roger Taylor) 'n Somebody to Love.

Tiatru e musical cancia

 
Na statua 'di Mercury apressu lu Dominion Theatre di Londra, unni si teni lu musical We Will Rock You.

Ntô 2002 vinni nauguratu ô Dominion Theatre di Londra nu musical basatu supra li canzuni dî Queen, ntitulatu We Will Rock You. Lu musical fu scrittu di l'auturi e cummedianti ngrisi Ben Elton, 'n cullabburazzioni cu May e Taylor, e pruduciutu diRobert De Niro. Lu lanciu dû musical cuincisi cu giubileu d'oru dâ Riggina Elisabetta II; comu parti di la cilibrazzioni, May sunò nu assulu di l'innu nazziunali ngrisi God Save the Queen di lu tittu di Buckingham Palace, participannu a l'esibbizzioni finali ò fiancu di Eric Clapton, Elton John, unni nzemi ànnu sunatu arcuni brani di l'ex Beatles Paul McCartney. La riggistrazzioni di sta performance vinni usata pû vidiu dâ stissa canzuna pi l'edizzioni DVD dû 30° annivirsariu di A Night at the Opera

Lu musical, ca è apprudatu 'n assai citati 'n tuttu lu munnu, avissi avutu finiri li so' rapprisentazzioni ô Dominion Theatre lu 7 di uttùviru 2006, tuttavia, a causa di li tanti richiesti, lu spittàculu fu prulungatu. We Will Rock You addìvintò lu cchiù duraturu musical nnî tiatri di Londra, battennu lu pricidenti record di Grease. Brian May cunfirmò ca l'auturi stannu cunziddirannu l'idia di scrìviri nu sequel dû musical.

Sean Bovim criò lu Queen at the Ballet, nu ballettu cuncipitu comu tribbutu a Freddie Mercury, nna la quali sunnu usati li mìsichi dî Queen comu culonni sunori pi li danzi, ntripittannu la storia supra la basa di canzuni comu Bohemian Rhapsody, Radio Ga Ga e Killer Queen. La mùsica dî Queen cumpari puru nnâ pruduzzioni off-Broadway Power Balladz.

Li Queen 'n diggitali cancia

'N cullabburazzioni cu Electronic Arts, li Queen pubbricaru ntô 1998 lu jocu pi computer Queen: The Eye, ca nun appi successu di vinnuti a causa dâ trama pocu avvincenti, â scarsa pubbricità e la gràfica di scarsu liveddu. La culonna sunora dû jocu, la cui trama si basa supra musical We Will Rock You, è cumposta di canzuni dû gruppu, cu remix alittrònici 'n virsioni strumintali.

Li Queen ànnu statu cchiù voti prisenti ntô franchise Guitar Hero: na rintripittazzioni di Killer Queen nna l'urigginali Guitar Hero, We Are the Champions, Fat Bottomed Girls e C-elebrity di Queen + Paul Rodgers 'n nu track pack pi Guitar Hero World Tour, Under Pressure cu David Bowie 'n Guitar Hero 5 e Bohemian Rhapsody di Guitar Hero: Warriors of Rock. Li quattru cumpunenti dû gruppu sunnu prisenti cchiù voti puru ntô franchise Rock Band: nu tack pack di 10 canzuni ca sunnu cumpatìbbili cu Rock Band, Rock Band 2 e Rock Band 3. Lu gruppu noltri cumparìu ntô jocu Lego Rock Band; lu 13 di uttùviru 2009, May cunfirmau l'idia di nu capituli di sta seria cumpritamenti didicatu a li Queen.

Lu 20 di marzu 2009, Sony Computer Entertainment pubbricò na virsioni dâ seria SingStar cu prutagonisti li Queen; lu jocu, ca è dispunìbbili pi PlayStation 2 e PlayStation 3 si ntitula SingStar Queen e dispuni di 25 canzuni pi PS3 e 20 pi PS2. We Will Rock You a àutri canzuni dû gruppu ngrisi appàrinu puru 'n Dj Hero.

The Official International Queen Fan Club cancia

The Official International Queen Fan Club è u fan club ufficiali ru gruppu, furmatu ne pressi ri Londra nto 1973 e criatu ra Pat e Sue Johnston, pocu dopu a niscuta du primu album du gruppu. I cumpunenti foru assai (circa 20 000 'n tuttu u munnu). I pubbricazioni di la fanzine sunnu trimestrali e dannu nutizzi aggiurnati su gruppu, oggrunu gadget de Queen e talvolta 'n allegatu veni misa na lettera da parti di nu cumpunenti.

Versu a fini ri l'anni uttanta, u fan club iniziò a organizzari convention cu carenza annuali 'n diffirenti posti du Regnu Unitu. Tali incontri spissu eranu occasioni pi ascoltari inediti e registrazioni realizzati da lu gruppu; Mercury scrissi ad esempiu “Have a Nice Day”, accumpagnatu o chianuforti ra Mike Moran. Secunnu u Guinness World Records si tratta du “cchiù duraturu fan club ri nu gruppu rock ò munnu”.

Discugràfia cancia

  Pi sapìrinni cchiossai, vidi puru la vuci Discugrafia dê Queen.


 
Discu 'n vinili ri The Works.

Album 'n studiu

Album live

Raccolti

Premi e arrìcunuscimenti cancia

 
A stìdda de Queen na l'Hollywood Walk of Fame.

I Queen sunnu tra i gruppi rock ca annu avutu u maggìuri successu cummirciali nnà storia da mùsica; u gruppu vinnìu oltri 150 miliuna ri dischi, cu alcuni stimi 'n eccessu c'arrivanu a 300 miliuna ri album; ri chisti 41 miliuna sunnu stati vinnùti na li Stati Uniti dâ Mèrica, 18, 7 miliuna nto Regnu Unitu, e 11 miliuna 'n Girmania. U gruppu pubbricò 18 album e 18 singuli ca arrìvarunu o 1° postu ne rispettive classifiche, oltri a 10 DVD ca annu avutu nu bonu successu. U sulu Greatest Hits I vinnìu oltri 25 miliuna ri copie 'n tuttu u munnu, ri cui oltri 6 miliuna sulu nto Regnu Unitu, risultannu l'album cchiù acquistatu 'n assolutu nnò paisi, pricirutu ra Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band ri Beatles; sta raccolta restò 450 simani na classifica ri l'album ngrisi. Nto 2005, secunnu u Guinness World Records, li album de Queen sunnu stati ne classifiche ngrisi ri l'album pi cchià tempu 'n assolutu, cu 1 322 simani, vali a diri oltri 27 anni.

Nto 2001, i quattru cumpunenti ru gruppu, ca figuranu tutti ne classifiche ri megghiù musicisti ra storia da mùsica, trasèru nnà Rock and Roll Hall of Fame ri Cleveland; l'annu successivu u gruppu arrìciviu na stìdda nnà l'Hollywood Walk of Fame, nnà catìguria “Mùsica”, all'innirizzu 6356 ri Hollywood Boulevard Nto 2003, i Queen trasèru nnà Songwriters Hall of Fame, unicu gruppu musicali nzemi ai Bee Gees, mentri nto 2004 trasèru nnà UK Music Hall of Fame. Nto 2005, a performance ri 20 minuti de Queen o Live Aid du 1985 fu vutata ra nu vastu nummàru ri critici a megghìu esibizzioni live da storia. Nto 2007, nu sundaggiu ra BBC decretò i Queen comu u megghìu gruppu rock ngrisi da storia, seguiti da li Beatles. I lettori ri Record Collector misiru u gruppu o 2° postu comu “artisti cchiù cullezzionati” dopu i Beatles e davanzi a Elvis Presley, Led Zeppelin e The Rolling Stones. Nto 2011 u gruppu vincìu u Global Icon Award a li MTV Europe Music Awards 2011.

Bohemian Rhapsody, nto 2002, fu eletta da lu Guinness Book of Records comu u megghìu singulu britannicu ri tutti i tempu, mentri nto 2004 a canzuni trasìu nto Grammy Hall of Fame, seguita nto 2009 ra We Will Rock You e We Are the Champions; st'ultima canzuni fu innìcata da alcuni sundaggi munniali tra i megghiù canzuni ru munnu. Nto 2007, nu sundaggiu ri Q dissi ca u video ri Bohemian Rhapsody è u megghìu ri tutti i tempi, seguitu ra Thriller ri Michael Jackson e Cry Me a River ri Justin Timberlake.

Vuci currilati cancia

 
Artìculu dâ seria Mùsica
ARTÌCULI E LISTI

Storia di la mùsica
Tiurìa | Gènira | Strummenta
Cumpusitura
Dirittura | Òpiri / Album / Gruppi

CATIGURÌI

Mùsica | Gruppi
Cantanti


Àutri pruggetti cancia

 
Commons
Lu Wikimedia Commons havi 'na catigurìa cca conteni media su Queen (gruppu)