Li Iron Maiden (Vìrgini di ferru) sunnu nu gruppu Heavy metal, chi nascìu a Londra nta l'annu 1975, funnatu di lu bassista Steve Harris. Sunnu cunziddirati unu di li gruppi cchiù mpurtanti di la mùsica Heavy Metal, e tra li megghiu esponenti di l'unna di l'Heavy Metal ngrisi di l'anni '80. Lu nomi ci vinni a Harris, dopo chi vitti lu film Lu cristiano câ màschira di firru.

La storia cancia

Lu primu cantanti fu Paul Day, chi poi si nni jìu e canciaru spissu cantanti finu a quannu arrivaru Paul Di'Anno, lu chitarrista Dave Murray e chiù tardu lu battarista Doug Sampson. Nta stu pirìudu pubblicaru na demu, ntitulata The Soundhouse Tapes, nta lu 1979.

L'annu doppu, na vota chi canciaru lu battarista cu Clive Burr e vinni n'àutru chitarrista, Dennis Stratton, arrinisceru finarmenti a pubblicari lu primu disco omonimo, ca cuntinìa clàssici comu lu sìngulu Prowler (nta la cupirtina cumparìa pâ prima vota la mascotte dû gruppu, Eddie The Head) e Iron Maiden; sta canzuna veni sunata di tannu nta tutti li cuncerti. L'album fu nu granni successu e lu gruppu fici lu so' primu tour ciancu a ciancu cu li Judas Priest e cu li Kiss. L'annu dopu pubblicaru lu secunnu discu, Killers, unni c'eranu canzuni famusi comu la title-track e Wrathchild (Figghiu di la raggia) e fu n'àutru successu. Pi st'album, trasìu n'àutru chitarrista, Adrian Smith, ca sustituìu a Dennis Stratton. Nta ddi mentri, pirò, lu cantanti Paul Di'Anno avìa gravi prubblemi cu l'alcool e la droga e pi chissu fu jittatu fora di la band. Lu cantanti novu fu Bruce Dickinson, ca ncuminciau a cantari nta lu gruppu nta lu cuncertu a Bulogna.

Cu sta formazzioni nova arrializzaru lu terzu album, The Number Of The Beast, chi, grazzi a sìnguli comu Run To The Hills (Curri ê cuddini), la title track e Hallowed Be Thy Name (Santificatu sia lu to' nomu) addivintau nu successu munniali. L'album, d' unni si nota la bravura di lu novu cantanti ca rinesci a arrivari a noti chi mancu na sirena da pulizzìa arrivava, è oggi cunziddiratu comu unu di li cchiù mpurtanti di tutta la mùsica Metal. Na picca di tempu appressu â nisciuta di stu discu, lu batterista Clive Burr niscìu di lu gruppu pi motivi di saluti, e picchistu fu sustituitu cu Nicko McBrain, ca era nu battarista cchiù tècnicu. Nta stu pirìudu lu gruppu fu spissu accusatu di satanismu di parti di la Cresia.

Cu stu novu battarista pubblicaru lu quartu album, Piece Of Mind, nta lu 1983, ca cunteni canzuni famusìssimi comu The Trooper (Lu surdatu), Flight Of Icarus (Lu volu di Icaru) e macari Revelations (Rivilaziuna, ca fu la prima scrivuta di lu cantanti Bruce Dickinson), chi ancora sonanu nta tutti li cuncerti.

Ma nu successu ancora cchiù granni arrivau cu l'album d'appressu, Powerslave, ca, secunnu tanti crìtici, è lu capulavoru d'iddi. Lu discu si japri cu la famusa Aces High (Campiuna dû volu), chi fu scrivuta di lu bassista Steve Harris e chi japri tutti li cuncerti. Poi fu mpurtanti lu cuntribbutu di Dickinson, chi scrissi canzuni comu Powerslave (Schiavu di lu putiri) e 2 Minutes To Midnight (Dù minuti a menzanotti), ca furu puru famusi, ma lu capulavoru di tuttu lu discu è di sicuru Rime Of The Ancient Mariner (La ballata dû marinaru anticu, scrivuta di Steve Harris), ca fu ispirata di nu poema dû '700 e ca dura cchiù di 13 minuti e è picchistu la canzuna cchiù longa chi scrìssiru mai.

Vistu lu granni successu di lu discu lu gruppu fici nu granni tour, ca sirvìu pi rializzari lu primu discu live, Live After Death (Campa doppu dâ morti). Lu chinto discu vinni nta lu 1986 e s'intitulao Somewhere In Time (Nta qualche banna nta lu tempu), ca fu lu primo chi cuntinìa suoni sintitizzati. Pi stu disco fu impurtanti u travagghio du chitarrista Adrian Smith, ca fu chiddro chi scrisse canzuna como Wasted Years (Anni ittati), Stranger In A Strange Land (Stranieru nta na terra straniera) e Alexander The Great (Alissandro U Ranni), ca fu a prima canzuna longa chi scrisse. Lu album vinnìo bono, anto chi arriniscìo a acchianari fino alla terza posizione di li classifiche, e li Iron Maiden partero cu lu Somwhere On Tour, ca fu caratterizzatu di luci e ioca ri foco. Lu disco appresso, Seventh Son Of A Seventh Son, 1988, fici ncora chiù successo, arrivanno a la prima posizione di li classifiche inghisi, chisso grazie a li singuli Can I Play With Madness (Pozzu iucari ca fuddria?), The Evil That Men Do (Lu male chi fanno i cristiani) e The Clairvoyant (U Veggenti). Nta stu album li tastere si ficiro sempri chiù dominanti e a vuci di Dickinson chiù ruvida.

Ma lu ranni successu du ruppu finio d'appresso lu tour ca ficiro pi farici pubblicità a lu disco, picchì lu chitarrista Adrian Smith decise ri jirisinne pi fare na carriera iddru sulu. Accussì lu ruppu chiamò n'atru chitarrista, cioè Janick Gers, ca in passatu avìà sonatu cu Ian Gillan. Cu sta nova formazione arrigistraro l'album No Prayer For The Dying (Nenti prighiera pu moittu). Stu discu era diverso assai di chiddri fatti in precedenza, picchì unn'attruvamo chiù li tastieri, e lu sonu si fa chiù lordo anche a causa du stile du novu chitarrista. Stu cancio di sonorità fu voluto di Bruce Dickinson, chi na st'album canta cu nu stile molto diverso, infatti a so vuci fu chiù roca e chisso si po' sèntire ancora ri chiù nta lu discu dopu, 'ntitulatu Fear Of the Dark (Scantu di lu scuro), ca avio nu maggiori successu nta lu pubblico e 'nta la critica. Stu novu album poi fruttao una di li canzuna chiù famose ca ficiro li Iron Maiden, e cioè, appunto, Fear Of The Dark. D'appresso di pubblicari stu discu, ca niscì nta lu 1992, la band fici nu ranni tour mondiali, arrivanno puru in Italia (sonaru infatti a lu festival du Monsters Of Rock, a Reggio Emilia). Dopu chi pubblicaru atri du aibum live (A Real Live One e A Real Dead One), u cantanti Bruce Dickinson niscìo di lu ruppu pi' farisi nu progetto solista, pirciò lu so postu fu pigghiatu di Blaze Bayley, ca sonava nta na band chiamata Wolfsbane. Lu primo discu cu stu cantante fu The X Factor (U fattori ìcchise), ca niscìò nta l'annu 1995. A li vecchi fan stu discu un ci piacio, sia pi Bayley, sia picchì lu stile si fici chiù cupu e li canzuna chiù longhe. Stu periodo fu u chiù tinto pi' la band, chi facìa seimpre concerti nta lu munno, ma li so dischi un piacìano chiù a nuddru. Puru lu discu dopu, Virtual XI (Virtuali unnici) unn'avio successu e fu consideratu comu lu peggiu album chi ficiro mai. In realtà lu materiali propoistu nta li dischi cu Bayley unn'era tantu tintu, e fu chiuttostu sottovalutato, però li fan arrimasro delusi du novu cantante e vulìano arrè a Dickinson.

Nta lu 1999 li fan furuno fatti cuntenti e chisso arriturnao nta lu ruppu, 'nsemi a Adrian Smith, ca però un sostituìo a Gers, accussì ora li Iron Maiden c'hannu tri chitarristi. Lu novu album, 'ntitulatu Brave New World (Novu, 'mpavidu munnu), niscìò nta lu 2000 e fu moltu apprezzatu di li fans e puru di la critica. Lu ranni tour mundiali ca ficiro li portao puru a lu festival di Rock In Rio e stu concertu fu pubblicatu na lu discu fattu apposta. Lu album dopu s'intitulao Dance Of Death (Abballu di la morti), nisciuto nta lu 2003. Na stu discu continua lu stili Progressive chi la band arripigghiao quannu tornao Dickinson, comu si po viriri nta la title-track, ca dura chiù assai di 8 minuti, e macari nta Journeyman, na ballata sonata sulu cu strumenti acustici e orchistrali. C'è puru Face In The Sand, ca esti la prima canzuna dunni Nicko McBrain usa lu doppiu pedali.

Discugrafìa cancia

Li membri cancia

P'accamora cancia

Cu' furu cancia