Sinófani ('n grecu anticu Ξενοφάνης , Xenofánes; Culufoni, 570 a.C.475 a.C. fu nu filòsufu e pueta grecu.

Vita cancia

Li picca nutizzi supra la sò vita sunnu dati di Diuggeni Laerziu: "Sinòfani di Culufoni, figghiu di Dexiu o di Urtumenu, lassata la patria, stesi a Zancli (l'attuali Missina) di Sicilia, appui pigghiau parti di la culonia ppi funnari Elea e ccà anzignau; stesi macari a Catania. Sicunnu cirtiduni nun fu discìpulu di nuddu, sicunnu àutri, di l'atinisi Bitoni o di Archilau. Sozzioni dici ca fu cuntimpuraniu di Anassimandru. Scrivìu versi èpichi, eliggìi e jambi, jennu contru a Omeru e Esìudu ppi zoccu avìanu dittu supra li dei. Cantava iddu stissu li sò puisìi. Si dici ca fici pulèmicca ccu Taleti, Pitàgura e Epimènidi. Campau nzinu a veru magna etati, cantau macari La funnazzioni di Culufoni e La diduzzioni a culonia di Elea nti duimila versi. Appi la sò acmé nti la 60^ Ulimpiadi (540-537)". Dimetriu Falireu nti Supra la vicchiania e lu stoicu Panezziu nti L'abbacatizza di l'animu dìcinu ca vurricau li figghi ccu li sò stissi manu, comu Anassàgora. Pari ca vinni accattatu e appui libbiratu di li pitagòrichi Parminiscu e Uristadi..."

Filusufìa cancia

Sinòfani critica l’antrupumurfìsimu riliggiusu, ca s'attrova nti li puemi di Omeru e di Esìudu, ca era macari patrimoniu di li cridenzi di lu sò tempu:

"Omeru e Esìudu hannu attribbujutu a li dei tuttu chiddu ca ppi l'òmini è uggettu di virgogna e lamentu: arrubbari, tradiri e ngannàrisi... Li murtali pènzanu ca li dei hannu nasciutu e ca hannu robbi, linguaggiu e aspettu comu a iddi... L'Etìupi crìdinu ca li dei sunnu ccu li naschi larghi e niuri, li Traci, ca hannu occhi cilesti e capiddi russi... Ma siddu li voi, li cavaddi e li liuna avìssiru li manu e sapìssiru disignari... Li cavaddi disignàssiru li dei comu simigghianti a cavaddi e li voi li dei comu simigghianti voi... Nti la rialitati, unu, Diu, ntra li dei o ntra l'òmini lu cchiù granni, nun simigghianti né a l'òmini ppi aspettu o ppi spirtizza... tutti cosi vidi, tutti cosi penza, tutti cosi senti... senza stancàrisi tuttu scamovi ccu la forza di lu pinzeru... sempri nti lu stissu locu sta senza ammuvìrisi e mancu è d'iddu lu smuvìrisi ccà banna e ddà banna..."