Ferruvii a scartamentu ridduttu di la Sicilia

St'articulu fa parti dâ seria
Trasporti e Vìculi
Sizzioni Trasporti...

Trasportu di passiggeri
Trasportu di merci - Liggi
Ferruvìi - Ariunàutica

Sizzioni Vìculi...

Menzi di trasportu
: Casi e Mudelli
: Casi e Mudelli
: Casi e Mudelli

La riti di li Ferruvii a scartamentu ridduttu di la Sicilia fu nta li tempi passati na grandi riti di ferruvii, prugittati ê tempi di quandu la gistioni firruviaria era pruvvisoriamenti affidata a la sucità di li Ferruvii Miridiunali; appoi li prucetti vinniru prusiguiti dâ Riti Sicula ma forunu custruiti sulu quandu si custituèru li Ferruvìi dô Statu. Sta grandi riti si stindèva nta lu tirritoriu di cincu pruvinci: Palermu, Trapani, Agrigentu, Cartanisetta e Enna; Òi non n'arresta cchiù nenti.

Storia cancia

L'origgini dê prugetti di na para di tratti ammùntunu a l'anni sittanta dô XIX sèculu; La custruzzioni di sti ferruvii fu cumunchi accuminciàta chiù tardu assai e pì junta tantu a rilentu [1][2] ca n'certi casi jungìu quasi â mità dô XX secolo quasi ô tempu stabbilitu pì chiudirla. La prima ferruvia a scartamentu ridduttu, fu la linia Palermu-Curliuni ca pirò fu custruita dê privati; lu primu prugettu era dô 1873 e si trattava pirò di una tranvia a vapuri di scartamentu di 850 mm, ma lu 15 sittèmmiru1879, 'n sèchitu a la nova Liggi Baccarini[3] ca raccumannava l'usu di lu scartamentu mètricu e stabbiliva lu concorsu spisi di custruzzioni da parti di l'enti lucali, lu Cunsigghiu Pruvinciali di Palermu dicidìu di rializzari na ferruvia vera e propia. Tali dicisioni si trascinàu tutti li successivi, e fu nu sbagghiu, pirchì lu scartamentu ridduttu vinni aduttati ppi tutti l'autri linii custruiti 'n sèchitu. Lu scopu ca vidèvunu allura era solu chiddu di traspurtari versu la capitàli li vini, li prudutti agrìculi e lu pisci dê porti dô Miditirraniu. Li travagghi vìnniru, subbappartati a giugnu 1883 a l’imprinnituri nglisi Robert Trewhella, accuminciaru lu 20 aprili 1884 e su cunchiudèru lu 20 dicèmmiru 1886 cu l'inaucurazzioni nsinu Curliuni. Lu pruluncamentu pi Castelvitrano e la costa miridiunali vinni affiratu in cuncissioni a la Sucità Siciliana pi li Ferruvii aconomichi l'11 dicèmmiru 1898; ma la linia di Curliuni a San Carru vinni naucurata sulu lu 21 maju 1903. Lu traficu si mantenni di bonu liveddu nsinu a Curliuni fu sempri scarsu nta la sicunda tratta e finìu a deficit; pi stu mutivi vinni passatu in gistioni pruvvisoria dô statu a partiri dô 1906 e addivintàu FS ntô 1922.

Nta li frangenti ca si custruevunu li linii ferruviarii a scartamentu normali la custruzzioni di chiddi sicundarii subìu na longa frinata pirchì cuntinuarunu sulamenti i travagghi pi la Ferruvìa Circumetnea, ca era na ferruvia privata 'n cuncissioni, custruita di la Sucità Siciliana pi lavori pubblichi, di cumpitenza e ntiressi di lu stissu Trewhella, cu la participazzioni di àutri capitali privati e di la pruvincia di Catania e di li cumuni Atnei; sta linia vinni naucurata tra lu 1895 e lu 1898. Li rimanenti linii di fari, appinu tanti autri ritardi, a causa di tanti mutivi di cuntrastu tra li cumuni ntirissati a faricci passare la ferruvia chiù vicinu possibili datu ca ci mittevunu li sordi[4]; c'erunu appoi li nteressi di li sucità di sfruttamentu di lu sulfuru straneri o nazziunali ca non si ntirissavunu di trasportu passiggeri e tiravuno li tracciati 'n modu di sèrviri pi li propri mineri e nsinu lu tintativo di la Sucità pi li Strati Ferrati di la Sicilia ca circava di custruiri almenu la linia custera, Castelvitrano-Portu Impeducli e Girgenti-Palma di Muntichiaru-Licata, a scartamentu nurmali [5]. Tuttu stu nsemi di cosi purtò lu Cuvernu a fari na Reggia Cummissioni ca nta lu 1901 studiò lu prublema ginirali arruvandu a conchiuduri dicisioni tantu sbagghiati ca forunu a la basi di la pricoci dicadenza di li stissi custruzioni novi. tuttu s'avia a fari a scartamentu ridduttu, sparagninu a lu massimu massima, sia di qualità di matiriali ca di menzi e pirsunali e pi junta girandu tunnu tunnu pi chianari e scindiri di lu massimu paisi e villaggi possibili usandu a prufusioni li dinteri. Sti decisioni purtarunu ad aviri linii lentissimi, longhi a matula, scarsi di fundamenti e suggetti a franamentu ogni vota ca chiuveva.

N'àutru mutivu di ritardu fu lu passaggio a lu Statu di la Riti Sìcula ca si cuncretizzò a la fini di lu 1906. I travagghi di custruzzioni di cumpitenza di la nova Dirizzioni di li Ferruvìi dô Statu accuminciarunu quarchi annu dopu. Lu 20 giugnu 1910 trasèrunu in funzioni dui tratti vicini a la stazzioni di Castelvitranu, finu a Partanna longhi na dicina di km (lu primu trattu di la linia pi San Carru e Burgiu) e finu a Silinunti di 13 km ( lu primu trattu di la linia pi Portu Impedocli); lu 16 dicemmiru 1911 accuminciava la custruzzioni di lu tratto Portu Empedocli-Siculiana (circa 14 km)

 
Stazzioni di Santa Marinella, di la linia Castelvitranu-Portu Impeducli oramai senza chiù treni

La prima ferruvia, cumpreta fu la Ferruvia Canicattì-Licata, ntra 1911 e 1915, fatta su misura di li nteressi di la ndustria di lu sùrfuru a lu scopu di fari jungire lu minerali a lu caricaturi di mbarcu di lu Portu di Licata e a chiddu di Palma di Muntichiaru traspurtandu nsèmula li surfarara versu li mineri ntra Canicattì e lu mari. La linia custèra Castelvitranu-Portu Empedocli all'iniziu visti travagghi lesti e nto misi di frivaru di lu 1914 avia arrivatu a Sciacca; appòi si firmerunu e sulu nta la stati di lu 1923 fu cumpritata nsinu a Portu Impedocli ma s'appi arruvari a lu 20 maju 1951 pi fari l'urtimi 10 km nsinu a Girgenti.

L'àutra ferruvia di Castelvetrano pi San Carru e Burgiu ca avìa a arruvari a Palermu ntramiti chidda già custruita di l'àutru latu, attravirsandu li cumuni di la ValliBèlici, (rializzandu la trasvirsali nord-sud a scartamentu ridduttu), doppu lu primu trattu fattu pristamenti li travagghi rallintarunu e fu cumpritata sulu nta lu 1931 cu lu cumoletamente di un trattu nsinu a Salemi nta lu 1935; la ntinzioni era di arrivari direttamenti a Trapani ma la custruzzioni di lu trattu seguenti si firmò pi sempri.

Nto 1912 fu naucuratu lu primu trattu a dintera (ditta puru crimagghiera) tra la stazione di Lercara Vascia di la Ferruvia Palermu-Catania e la cità di Lercara Friddi; si trattava di l'unicu grandi bacinu surfiferu palirmitano e pirciò nterissata di muvimenti di merci e di surfarara. Nto 1914 la linia arivò a Filaga ma sulamenti nto 1918 a Prizzi e Palazzu Adrianu; s'appi a spittari lu 1924 pi jùngiri a la stazzioni di Magazzolu e la linia custèra nonustanti passassi di l'àutru bacinu minirariu di Cianciana.

Quantu a lu restu di la riti firruviaria sicula a scartamentu ridduttu di la Sicilia cintrali li primi km furunu cumptitati sempri pi l'interessi di li mineri di Floristidda, Rottacauda e Assuru-Liunforti. Si trattava di un gruppu di linii culligati Ferruvia Dittainu-Ciazza Armirina-Cartaggiruni e Ferruvia Dittainu-Liunforti; La prima tratta, di 13,856 km, avia inizziu nta lu chiazzali esternu di la stazione di Assuru; trasiu 'n sirviziu sulu lu 25 aprili 1912, a fu una di li chiù difficili a causa di li forti chianàti ca si supirarunu cu dui tratti a crimagghiera Strub tra li km 8,856 e 11,990 e tra li km 12,424 e 13,738. Lu secundu trattu di linea di 7,359 km trasìu 'n funzioni il 29 aùstu 1914 nsinu a Carrapìpi e la stazioni di Ruttacauda custruita 'n prossimità di lu grandi cumplessu minerariu di Floristidda-Ruttacauda, undi c'èrunu raccordi e ferruvie Decauville, e ci travagghiavunu migghiaia d'opirai pi l'estrazzioni e lavurazzioni di lu sùrfuru. A Ciazza Armirina si c'arrivàu sulu lu 7 sittemmiru 1920 e chistu la dici longa supra su picca rispettu pi li nteressi di li pirsuni. Cartaggiruni appi a spittari lu 1930 e pi junta la linea fu fatta tarmenti in econumìa ca quasi subbitu s'appiru cidimenti e frani ca spissu e vulintèri antirrumpevunu la linia pruvucandu diragliamenti.

Ntantu nta lu 1918 vinìa apertu lu primu trattu di la ferruvia pi Assuru e Liunforti e c'era la ntinzioni di farlu prusighiri nsinu a Nicusia cu 'na stazzioni chiamata Biviu Patirnò, di undi avissi stau custruita n'àutra linea ranru rantu a lu ciumi Simetu jungendu nsinu a Catania. Li travagghi mancu a dirlu si fìciru cu lintizza e l'arrivu di la ferruvia a Lionforti fu nta lu 1923.

Lu pirìudu di l'anni Vinti fu chiddu di la crisi e l'esportazzioni di sùrfuru calàu a causa di la concurrenza di li miricani ca nta lu Texas avìunu spirimintatiu un sistema di strazzioni di surfuru cu l'acqua cauda e calanndu li prezzi s'avìanu accaparratu tutti li mircati ntirnazziunali. Era lu mumentu di tirari li summi e firmari li vecchi prucetti mudificanduli pi fari lini novi e muderni; ammèci cuntinuarunu a custruire lentamenti e ittandu sordi o ventu;lu ristanti trattu versu Nicusia, fu in parti rializzatu ma non ci muntarunu li binari e fu lassatu abbandunatu; la diramazzioni Biviu Patirnò-Ricarbutu-Patirnò-Motta Sant'Anastasia si trascinò tra rinvii e modifichi e quandu la custruirunu sulamenti di Regarbutu a Motta la ficiru sì a scartamentu normali ma la naucurarunu nta lu 1952 quandu li evintuali viaggiaturi si pigghiavunu già lì autobussi di oltri trentanni.

L'àutra ferruvia Dittainu-Ciazza-Cartaggiruni nta lu 1930, a San Micheli da Ganzaria, iniziarunu li travagghi pi farla arrivari nsinu a Canicattì e nonustatnti fussu già fatta pi oltri la mità non vini mai aperta e fu abbandunata.

Tra 1928 e 1930 un àutru prugettu, vinni in gran parti custruitu ma mai apertu; si trattava di la linia ca partèva di Palermu passandu pi San Cipirrellu, Campuriali nsinu a Salaparuta, undi s'avissi a ncucchiatu cu la linia pi Castelvitranu. Tra Palermu e Murriali c'iavianu misu puru li binari prima di la secunda guerra mundiali ma non vinni mai aperta. Nta l'anni Trenta inizziò la costruzzioni di lu prulungamentu di la ferrovia Catania-Caltagirone pi arrivari nsinu a Gela (a ddi tempi chiamata Tirranova); erunu 45 km e menzu, appruvati sinu da lu 1911 ma di 4 catigurìa a scartamentu ridduttu nonustanti fussi na linia npurtanti ca avissi pututu accurzari lu pircorsu totali di Catania a cicca 135 km, assai chiù curtu di chiddu esistenti via Canicattì (231 km) e via Sarausa/Rausa (268 km). Macari chista, (pari lu distinu di li cosi siciliani), fu rializzata tantu a rilentu ca si firmàu, prima pi la guerra nta lu 1939. Arripigghiau nta li primi anni Cinquanta, poi si rifici n'autru prugettu e ricuminciaru a travagghiari nta lu 1952 ma l'apirtura arrivau sulu a nuvemmiru 1979.

Di tuttu lu prugramma mastodonticu discrittu chista è l'unica supravvissuta a la pulitica de rami sicchi (o megghiu de rami fatti siccari). Nonustanti si fussiru cuntinuati li custruzzioni ferruviarii nenti vinni fattu pi modernizzari chiddu ca già c'era, pi velocizzari lu sirviziu, pi aumentari la comudità di viaggiu; vinniru lassati li menzi e li carrozzi chiù vecchi, li locomutivi a vapuri cu velocità tra 15 e 20 km/h. L'unica cosa ca sappi fari lu statu fu tagghiari e chiudiri a partiri di la mità di l'anni Cinquanta; l'urtima linia la Castelvitranu-Portu Impeduclichiudìu a la fine di lu 1987. Scumparìu accussì la grandi riti firruviaria a scartamentu ridduttu di la Sicilia; tanti ricordi di travagghiaturi, braccianti e campagnoli scumparerunu cu issa.

Alencu di li ferruvii a scartamentu ridduttu cancia

 
Mappa di li ferruvii siciliani nsinu ô 1950

Ferruvii naucurati esistenti cancia

Ferruvii naucurati, poi chiusi e smantillati cancia

  • Ferruvia Palermu-Curliuni-San Carru
  • Ferruvia Lercara-Filaga-Magazzolu
  • Ferruvìa Castelvitranu-Portu Impeducli
  • Ferruvia Castelvitranu-San Carru-Burgiu
  • Ferruvia Santa Ninfa-Salemi
  • Ferruvia Dittainu-Ciazza Armirina-Cartaggiruni
  • Ferruvia Dittainu-Liunforti
  • Ferruvia Girgenti-Naru-Licata
  • Ferruvia Sarausa-Rausa-Vizzini

Ferruvii custruiti e mai attivati cancia

  • Ferruvia Canicattì-Cartaggiruni
  • Progetto di Ferruvia Palermo-Campuriali-Salaparuta
  • Prusechimentu ferruvia di Lionforti a Nicusia
  • Prusechimentu Ferruvia di Salemi versu Calatafimi

Carattiristichi genirali cancia

L'intera riti vinni rializzata a scartamentu ridduttu (dittu puru metricu talianu) misuranti 950 mm tra li facci nterni di li dui rotai. Li rotai di tipu Vignoles erinu di 27 kg/m, in barruni di 12 m, muntati supra traversi di lignu muntati a la distanza di 0,82 m l'una di l'àutra. Lu raggiu minimu di curva era di 100 m, ma sùpira la Palermu-San Carru ci n'erunu puru di 60 m. Li pinnenzi massimi erinu tra 25 e 30 pi milli. In certi casi a lu scopu di supirari li forti pinnenzi, a 75 pi milli, si muntarunu li dinteridi tipu Strub. La circulazzioni di treni nta stu casu nun avìa a superari la vilocità di 12 km/h pi treni cu locomutiva a vapuri e 20 km/h pi li littorini. [6]

Li treni furunu sempi a vapuri pi quasi tutti li linii e nsinu a la chiusura ; da lu 1950 e sulu pi na para di linii di usarunu li littorini diesel pi treni viaggiaturi. Nta stragranni maggiuranza de linii non c'erunu signalamenti e simafuri e tuttu si svulgeva a vista. Pi fari nu ncrociu o na cuincidenza li dui treni s'avianu a firmari prima di arrivari a la stazzioni davanti a nu palu e poi lu pirsunali li chiamava cu li lanterni di sira o cu li banneri di jornu e tuttu chisti marchingegnu aumintava li perditempi di lu viaggiu.

Noti cancia

  1. G.Barone,Le vie del Mezzogiorno,pag.134
  2. Il Politecnico-Industria zolfifera in Sicilia.Volume 1,pag 51-1869
  3. s:L._29_luglio_1879,_n._5002,_per_la_costruzione_di_nuove_linee_di_completamento_della_rete_ferroviaria_del_Regno
  4. Antonio Federici,Lo scartamento ridotto in Italia. in tutto Treno Tema n.14/1999 pag 10
  5. Nico Molino,Linee Ferroviarie-La rete FS a scartamento ridotto della Sicilia pag 10
  6. Ferrovie dello Stato, Prefazione Generale all'orario di servizio. Norme particolari per l'esercizio sulla rete a scartamento ridotto della Sicilia.Ediz.1969

Taliati puru cancia

Lijami di fora cancia